ICCJ. Decizia nr. 4136/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererile înregistrate la numărul 2717 din data de 25 martie 2003 și respectiv nr. 2728 din 26 martie 2003 (conexată la nr. 2717/2003) a Tribunalului Sibiu, secția civilă, reclamanta Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Sibiu, Consiliul Local Sibiu și Prefectura județului Sibiu solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor nr. 173/2003 și nr. 177/2003 emise de Primarul Municipiului Sibiu în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea, prin echivalent, constând în bunuri imobile sau despăgubiri bănești, a imobilului teren și construcție situat în Sibiu, identificat cu nr.top 1560/2 în C.F. 6225 Sibiu motivat de faptul că terenul și construcția cumpărate cu fonduri proprii de fosta Universitate "Regele Ferdinand I" Cluj, Sibiu în anul 1943 pentru a asigura locuințe cadrelor didactice, a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, de stat, în anul 1976 în baza Decretului nr. 92/1950.
Pârâtele Primăria Municipiului Sibiu și Prefectura județului Sibiu au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 883 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, s-a respins acțiunea constatându-se că reclamanta, deși este succesoarea Universității "Regele Ferdinand I" Cluj, Sibiu, este o instituție publică de stat și în consecință nu avea calitate de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001 nici anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanta Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 267/A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut că reclamanta face parte din instituțiile al căror buget este asigurat, prin Ministerul învățământului, de la bugetul de stat și în consecință nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva deciziei nr. 267/A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, a declarat recurs reclamanta Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca susținând, în esență, că notificările privind restituirea prin echivalent a imobilului situat în Sibiu alcătuit din construcție cu destinația de locuință și teren în suprafață de 500 mp identificat cu nr.top 1560/2 în C.F. nr. 6225 Sibiu au fost depuse cu 16 luni înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 184/2002, iar unitatea notificată avea obligația legală de a emite dispozițiile în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea reclamanta arată că nu au fost motivate în drept constatările instanței de apel privind calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001, iar dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002 s-au aplicat retroactiv încălcându-se prevederile imperative ale art. 5 alin. (2) din Constituție și art. 1 C. civ.
Reclamanta mai arată că prin sentințele nr. 2346/2001 și nr. 2264/2001, irevocabile, ale Judecătoriei Sibiu s-a constatat că titlul în temeiul căruia Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor care fac obiectul notificărilor, este nelegal și s-a constat și nulitatea încheierilor prin care s-au dispus aceste intabulări însă reclamanta, bazându-se pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a renunțat la apelul declarat împotriva acestor sentințe, renunțând irevocabil la restituirea în natură a imobilelor și în consecință în prezent nu mai are deschisă nici calea dreptului comun.
Față de motivele înfățișate reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond să se dispună admiterea acțiunilor conexe.
Primarul Municipiului Sibiu și Prefectura Județului Sibiu au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului întrucât reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită să solicite restituirea bunurilor imobile în condițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată prin dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002.
Curtea, analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate constată că Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca este o instituție de învățământ superior, de stat, al cărei buget este asigurat în proporție majoritară din fonduri provenit de la bugetul statului.
Art. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent și persoanele juridice fără însă a include în aceste persoane juridice și instituții ale statului și în consecință reclamanta nu se încadrează în categoria acestor persoane juridice. Ulterior legiuitorul a reglementat expres categoriile de persoane juridice îndreptățite la măsuri reparatorii în spiritul Legii nr. 10/2001, prin O.U.G. nr. 184/2002 privind modificarea și completarea nr.10/2001.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (urmare a modificării introdusă prin O.U.G. nr. 184/2002), ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățiile naționale, societățile comerciale cu capital de stat precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi; această dispoziție legală este detaliată și în H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 unde se stipulează expres că instituțiile publice ale statului, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite la restituire potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, Curtea constată că reclamanta, instituție publică al cărei buget este majoritar asigurat de la bugetul de stat nu se încadrează în categoria persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii astfel cum au fost reglementate în art. 3 în varianta inițială, a Legii nr. 10/2001, completate și precizate ulterior, în același sens, prin O.U.G. nr. 184/2002 și H.G. nr. 498/2003.
Critica referitoare la nemotivarea în drept a deciziei recurate privind calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001 este nefondată întrucât instanța de apel analizează în considerente interpretarea art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Faptul că reclamanta a renunțat la realizarea dreptului său pe calea dreptului comun, nu are nici o relevanță în cauză deoarece conform principiului disponibilității reclamanta avea posibilitatea să-și realizeze dreptul pretins fie pe calea dreptului comun fie pe calea legii speciale.
Față de considerentele înfățișate, Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate și în consecință în baza art. 312 C. proc. civ. a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4162/2005. Civil → |
|---|
