CSJ. Decizia nr. 4843/2005. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4843/2005
Dosar nr. 21413/2004
Şedinţa publică de la 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 5 decembrie 2003, reclamanţii A.E. şi P.P. au chemat în judecată pârâţii A.M.C. şi P.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să constate simulaţia în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6755 din 5 iunie 1990 la notariatul de Stat Judeţean Iaşi, în sensul că acesta reprezintă un act fictiv, în realitate fiind vorba de o donaţie.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii numiţilor P.P. şi M.
La data de 5 iunie 1990, prin actul menţionat, părinţii acestora au transmis dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 11.900 mp teren către fratele reclamanţilor, P.C. şi soţiei acestuia, P.M.
Deşi acest transfer s-a constatat printr-un act autentic de vânzare-cumpărare, în realitate părinţii reclamanţilor au donat fratelui acestora suprafaţa de teren menţionată, compusă din 3.500 mp teren plantat cu viţă de vie şi 8.700 mp teren arabil, situată în comuna Ţuţora, judeţul Iaşi.
Împrejurarea că nu a avut loc o vânzare-cumpărare efectivă este dovedită de precaritatea preţului, nereal şi fictiv, în sumă de 10.000 lei.
Faptul că în realitate terenul a fost donat pârâţilor rezultă şi din faptul înstrăinării în acelaşi an a unui imobil şi a terenului aferent, prin contract de donaţie.
În fine, transferul cu titlu gratuit rezultă din raporturile apropiate de rudenie, împrejurarea că părinţii reclamanţilor s-au aflat în întreţinerea pârâţilor, precum şi de recunoaşterea acestui fapt de către părinţi, în timpul vieţii.
Prin sentinţa nr. 3226 din 29 martie 2004, Judecătoria Iaşi a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, invocată de pârâţi, precum şi acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în speţă nu există nici un indiciu al existenţei unui act secret, pentru a se putea reţine opozabilitatea acestuia şi inopozabilitatea actului public.
Totodată, pretinsa recunoaştere de către părinţii reclamanţilor a modalităţii de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului către pârâţii menţionaţi, anulează condiţia cerută de lege privind caracterul secret al actului.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanţii au declarat apel.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 1615 din 20 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.E. şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P.P.
S-a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1175 şi art. 1179 C. civ., aşa încât în mod judicios prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii acţiunii în constatarea simulaţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii au declarat recurs.
Reclamanţii au susţinut că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- contractul de vânzare-cumpărare nu a fost examinat de instanţe sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de validitate prevăzute de art. 948 C. civ., cu referire la lipsa de discernământ a tatălui său, P.P., internat în mai multe rânduri la Spitalul de Psihiatrie din Iaşi, împrejurare pentru dovedirea căreia cere a se solicita unităţii sanitare menţionate fişele de internare din perioada 1955-1975;
- nu s-a ţinut cont de proba cu interogatoriu a pârâţilor, care au recunoscut că terenul menţionat a făcut obiectul unei donaţii;
- anularea greşită a apelului, în raport de existenţa la dosar a mandatului de reprezentare a taxelor de timbru datorate.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Operaţiunea juridică a simulaţiei constă în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situaţii juridice diferite de cea reală şi încheierea concomitentă a unui alt act juridic, secret, precizând adevăratele raporturi juridice pe care părţile înţeleg să le stabilească în realitate.
Potrivit art. 1175 C. civ., între părţile contractante şi succesorii lor universali sau cu titlu universal, produce efecte actul secret, care exprimă adevăratele raporturi voite de părţi şi care poate fi invocat, de oricare din ele împotriva aparenţei create prin actul public, simulat.
Proba simulaţiei este în sarcina celor care au interesul să invoce actul secret, căci până la dovada contrară actul aparent este considerat ca reflectând fidel realitatea juridică.
Prin urmare, acţiunea în simulaţie este o acţiune în constatare prin care se cere instanţei de judecată, de către partea interesată care îşi justifică calitatea în condiţiile legii, să stabilească inexistenţa sub aspect juridic a actului public, aparent, dezvăluindu-se existenţa şi cuprinsul actului secret, realmente şi concomitent încheiat în scopul real voit de părţi.
În cauză, reclamanţii nu au făcut dovada temeiniciei acţiunii, fie prin înfăţişarea contraînscrisului cuprinzând actul secret, fie prin prezentarea unui început de dovadă scrisă completată cu martori sau prezumţii, potrivit dreptului comun în materie de probe, în raport de care putea fi înlăturat actul aparent reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a respins acţiunea.
În consecinţă, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., vizate de reclamanţi.
În raport de conţinutul probaţiunii în acţiunea în declararea simulaţiei, lipsa discernământului invocată de reclamanţi şi solicitată a fi dovedită prin probe ce ar urma să fie solicitate în această etapă procesuală, nu intră în conţinutul premisei minore a silogismului judiciar, străină fiind de natura cauzei şi nu are aptitudinea de a duce la schimbarea soluţiei în cadrul controlului judiciar, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.
Susţinerile reclamanţilor privind recunoaşterea de către pârâţi a faptului transmiterii cu titlu gratuit a terenului nu sunt confirmate de actele dosarului, cu referire la interogatoriul luat acestora (filele 40-41 din dosarul de fond), aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul celei de a doua critici.
Este adevărat că la dosarul cauzei se află procura invocată de recurentul P.P., precum şi dovada achitării taxei de timbru datorate în apel.
Ca atare, cu privire la reclamantul menţionat, ultima critică se constată a fi întemeiată.
Nu ar satisface însă finalitatea recursului de remediu procesual, admiterea căii de atac exercitate, exclusiv sub aspectul acestei critici şi modificarea deciziei din apel în sensul respingerii şi a apelului reclamantului P.P.P., comun de altfel cu a reclamantei A.E., ca nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanţii A.E. şi P.P.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.P.P. şi A.E. împotriva deciziei civile nr. 1615 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4834/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
