ICCJ. Decizia nr. 5058/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 11850/2003, reclamanta SC A. SRL Constanța a chemat în judecată pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la rezilierea contractului de arendă dintre părți și încheierea unui nou contract în condițiile O.U.G. nr. 118/2002.
în motivarea acțiunii s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de arendă, înainte de apariția normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 118/2002 iar pârâta refuză să aplice acest act normativ.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 15322 din 4 decembrie 2003, a respins acțiunea ca nefondată, reținând în esență că:
- între părți există un control de arendă valabil încheiat și care își produce efectele;
- faptul că pe parcursul derulării contractului cadrul legislativ a suferit o serie de modificări nu poate conduce la reziliere, care este prin definiție o sancțiune civilă aplicabilă în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor, ceea ce nu este cazul în speță;
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, prin care s-a solicitat schimbarea soluției și admiterea acțiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 606 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Prin prezentul recurs, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
S-a susținut în esență că litigiul are o natură comercială, astfel încât urmează să se verifice atât competența materială a instanțelor cât și normele de procedură.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Ambele instanțe au reținut în mod corect că între părți se află în derulare și își produce efectele un contract civil care nu este afectat de vreo cauză de nulitate sau reziliere. Principiul tempus regit actum este pe deplin aplicabil, modificarea ulterioară a cadrului legislativ neputând acea consecințele pretinse de reclamant.
Pe de altă parte, dată fiind natura legiuitorului, nu se constată încălcări ale normelor de procedură ori a celor referitoare la competența materială a instanțelor.
Așa fiind, cum hotărârile pronunțate sunt în întregime legale și temeinice, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5039/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5061/2005. Civil → |
|---|
