ICCJ. Decizia nr. 5067/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 495 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Bacău a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Fundația "Caritatea" București în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B.R.D.-G.D.S. și B.R.D.-G.D.S., sucursala Bacău; a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul (construcție) compus din: subsol, parter și etaj, cu o suprafață totală construită de 293,53 mp și terenul aferent acestuia, în suprafață de 545,33 mp, ambele situate în Bacău, identificate conform expertizei ing. H.C.; a obligat pârâții la plata sumei de 1.960.000 lei, diferență onorariu expert către Biroul local de expertize și reclamantei suma de 119.571.847 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în anul 1888 numitul F.K. a cumpărat pentru Comunitatea evreiască din orașul Bacău, terenul în suprafață de 2231 mp, iar în anul 1938, pe o parte din această suprafață de teren, societatea M., Asociația Femeilor Israelite pentru asistența lehuzelor și îngrijirea sugarilor, a construit o maternitate în baza autorizației de construcție eliberată în anul 1935. A mai reținut că în anul 1948, prin aplicarea abuzivă și nelegală a Decretului nr. 302/1948, imobilul (construcția) a fost preluat de către stat, Comunitatea evreiască din Bacău, respectiv bunurile sale, nefăcând obiectul respectivului act normativ, deoarece nu era enumerată printre subiecții de drept supuși naționalizării.
în consecință Statul Român nu deține un titlu valabil asupra imobilelor în litigiu (mai mult, terenul aferent construcției nu a făcut obiectul decretului de naționalizare), cu consecința nulității tuturor actelor subsecvente, respectiv de administrare și de proprietate pentru pârâtele B.R.D.-S.G., sucursala Bacău, a acestei bănci.
împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele D.G.F.P. Bacău și B.R.D.-G.S.G., susținând că hotărârea judecătorească apelată este netemeinică și nelegală iar o acțiune în revendicare pe dreptul comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 89 pronunțată la 12 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte, pentru următoarele considerente:
- susținerile făcute de pârâte privind inadmisibilitatea acțiunii sunt nejustificate și nu pot fi primite, deoarece nu se poate refuza judecarea de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în revendicare, prin care se reclamă încălcarea dreptului de proprietate, ținând seama de prevederile art. 3 C. civ. potrivit căruia "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate";
- din toate actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este succesoarea în drepturi a Comunității evreiești din România asupra bunurilor ce au aparținut acesteia (art. 5 din statut), astfel încât soluția instanței de fond este legală;
- în cauză s-a dovedit că sunt aplicabile dispozițiile art. 480 C. civ., Statul Român neavând nici un titlu valabil asupra imobilelor în litigiu, iar terenul aferent construcției nu a făcut obiectul decretului de naționalizare, astfel încât prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă și a aplicat legal dispozițiile în materie.
în contra acestei ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău și B.R.D.-G.S.G., primul motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar cel de al doilea pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău, critică soluția pronunțată de instanța de apel pe următoarele aspecte:
- pentru retrocedarea imobilelor care au aparținut unor comunități religioase sau minorități naționale există o procedură specială, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii, fapt ignorat de instanță;
- nu s-au întreprins toate diligențele necesare pentru a se dovedi cu certitudine, dacă reclamanta Fundația "Caritatea" este succesoarea în drepturi a comunității evreiești din România;
- nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Criticile formulate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Susținerile recurentei pârâte cu privire la inadmisibilitatea acțiunii nu pot fi reținute deoarece nu se poate refuza judecarea de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în revendicare.
Instanțele de judecată au un drept de jurisdicție generală care le conferă competența de a judeca, fără distincție, toate conflictele deduse judecății și, ca urmare, orice acțiune având ca obiect încălcarea, în orice mod, a dreptului de proprietate.
Instanța de apel a constatat că în mod corect Tribunalul Bacău a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, respingând această excepție deoarece, din actele existente la dosar, rezultă că aceasta este succesoarea în drepturi a comunității evreiești din România (art. 5 Statut).
Corectă este și soluția instanței de apel în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu și sunt aplicabile dispozițiile art. 480 C. civ., pârâtul Statul Român nefăcând dovada că deține un titlu valabil asupra imobilului.
Cu privire la recursul declarat de pârâta B.R.D.- G.S.G., care este fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, va fi respins pentru cele ce urmează:
Prima critică a deciziei recurate potrivit căreia aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii urmează a fi înlăturată deoarece considerentele hotărârii atacate sunt clare și în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Celălalt motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat pe aceleași susțineri făcute de primul pârât, nu poate fi primit, pentru considerentele arătate la primul recurs.
Față de cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.
← ICCJ. Decizia nr. 5061/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4825/2005. Civil → |
---|