ICCJ. Decizia nr. 5580/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 14 august 2001 și precizată la 6 noiembrie 2002 și 5 decembrie 2002, reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâții: Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Culturii, Consiliul Județean Gorj, Inspectoratul Teritorial de Cultură Gorj și Prefectura Județului Gorj, solicitând obligarea acestora la despăgubiri reprezentând cota sa de 3/8 din imobilul situat în municipiul Târgu Jiu, alcătuit din construcție (în care își are sediul Biblioteca Județeană, aripa veche) și terenul aferent cotei sale.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea descendentă a defunctului S.G., decedat la 1 noiembrie 1960, conform certificatului de moștenitor nr. 74 din 8 iunie 1962.
Ulterior, după acceptarea succesiunii tatălui adoptiv, a solicitat desfacerea adopției față de autoarea S.I., astfel încât dreptul său succesoral este de 3/8 din imobil.
Ca persoană îndreptățită, conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 s-a adresat cu notificare Primăriei Jiu care nu i-a răspuns în nici un fel la notificare.
în cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții: G.E., S.M., P.D., P.M., S.V., I.F. și B.C., arătând că au și ei dreptul de a cere despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, depunând la dosar notificarea adresată Primăria Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj.
Intervenienții au susținut că reclamanta nu mai are calitate de moștenitoare a autorilor S.G. și S.I., ci numai de moștenitoare legală alături de ei, ca nepoată de soră a defunctei S.I., problemă soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 2478 din 26 martie 1998 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia nr. 241 din 11 septembrie 1998 a Tribunalului Gorj și irevocabilă prin decizia nr. 89 A din 27 august 2000 a Curții de Apel Pitești.
Mai arată că prin sentința civilă nr. 16 din 26 iunie 1973 a Tribunalului Gorj s-a desfăcut adopția reclamantei, ce fusese încuviințată la cererea numiților S.G. și S.I. prin sentința civilă nr. 9 din 19 octombrie 1935.
Ulterior, au mai formulat cerere de intervenție în interes propriu și intervenienții J.C.M., ș.a., S.I.(ulterior decedat și citați în cauză moștenitorii S.E. și S.I.), G.V. și I.P.
Aceștia au solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitori ai mamei lor I.S., sora defunctei S.I.
Fiind astfel investit, Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 176 din 11 iunie 2003, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 3 septembrie 2003 (dosar nr. 2585/2003), a respins acțiunea față de pârâții Statul Român, Primăria Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu.
A admis acțiunea reclamantei V.A. în contradictoriu cu Ministerul Culturii, Consiliul Județean Gorj, Inspectoratul Teritorial de Cultură Gorj și Prefectura Gorj.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții J.C.M., ș.a., S.E. și S.I.(moștenitoarele lui S.I.), G.V. și I.P., în contradictoriu cu aceeași pârâți.
A constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent (drepturi bănești) pentru cota de 3/8 din valoarea imobilului de 2.062.589.179 lei, iar intervenineții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent (despăgubiri bănești) pentru cota de 5/8 din aceeași valoare, alături de reclamantă.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții G.E., S.M., P.D., P.M., S.V., I.F. și B.C.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în discuție a fost preluat de stat în mod abuziv potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, dar cum acesta este ocupat de Biblioteca Județeană Gorj, în baza art. 16 din legea menționată, foștii proprietari sau moștenitorii acestora sunt îndreptățiți la despăgubiri.
Reclamantei i se cuvin despăgubiri în calitate de moștenitoare descendentă a autorului S.G., din certificatul de moștenitor nr. 74/1962 rezultând că moștenitorii acestuia au fost S.I., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1 și reclamanta V.A. în calitate de fiică cu o cotă de 3.
S-a mai susținut că indiferent de faptul că prin sentința civilă nr. 16/1973 a fost desfăcută adopția încuviințată în anul 1935, reclamanta are calitate de moștenitor al fostului tată adoptiv S.G., care a decedat în anul 1960, anterior pronunțării sentinței de desfacere a adopției.
Drept urmare, reclamanta vine atât la moștenirea lui S.G. în calitate de fiică, cât și la moștenirea lui S.I., în calitate de nepoată de soră, alături de intervenienții menționați, în dispozitiv la alin. (3).
S-a mai susținut că cererile de intervenție ale intervenienților menționați în alin. (4) al dispozitivului hotărârii, nu au calitate procesuală activă, nefiind moștenitori ai defunctului S.G., deoarece sunt înlăturați de la moștenirea acestuia de reclamanta V.A., descendent.
în fine, s-a mai reținut că deținătorul imobilului este Ministerul Culturii.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 405 din 5 decembrie 2003, a respins apelul formulat de Ministerul Culturii și cultelor împotriva sentinței tribunalului.
A admis apelul formulat de intervenienții G.E., S.M., P.D., P.M., S.V., I.F. și B.C. împotriva aceleiași sentințe, pe care a anulat-o și în consecință:
A admis în parte acțiunea reclamantei V.A. și cele două cereri de intervenție constatând că reclamanta are calitate de moștenitor a mătușei sale, S.I., alături de ceilalți succesori ai acesteia.
A constatat că apelanții interveienți sunt succesorii lui S.G., la succesiunea căruia reclamanta nu are vocație.
Conform actelor succesorale, moștenitorii au drepturi la măsuri reparatorii stabilite de instanță.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 16 din 23 iunie 1973 a Tribunalului Gorj a fost desfăcută adopția făcută de ambii soți S.G. și S.I., reclamanta neavând calitatea de fiică a lui S.G., fiind străină de succesiunea acestuia. Ca atare, ea vine numai la moștenirea lui S.I., în concurs cu intervenienții, în calitate de nepoată de soră a defunctei S.I.
Referitor la apelul formulat de Ministerul Culturii și al Cultelor, instanța de apel a apreciat că de vreme ce acesta a fost introdus în cauză și citat, avea cunoștință de acțiune și de termenele acordate ca minister de resort al deținătorului imobilului.
împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul Ministerul Culturii și al Cultelor.
I. în recursul său, reclamanta V.A., care invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține că în mod greșit instanța de apel a reținut lipsa vocației sale succesorale la moștenirea tatălui adoptiv S.G., întrucât acesta fiind decedat încă din anul 1960, nu se putea desface adopția și față de acesta, sentința civilă nr. 16/1973 a Tribunalului Gorj pronunțându-se doar în contradictoriu cu mama adoptivă S.I., rudenia sa cu aceasta încetând cu începere din luna iunie 1973.
în aceste condiții, este evident că are un drept de 3/8 din succesiunea lui S.G., iar pentru diferența de 5/8 vine la moștenire împreună cu ceilalți intervenienți, moștenitori ai autoarei S.I.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, pe data desfacerii adopției, care potrivit art. 82 alin. (2) C. fam. este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat desfacerea adopției, încetează rudenia civilă stabilită prin adopție și, în principiu, efectele acesteia.
Dintre efectele desfacerii adopției, unele sunt cu caracter personal nepatrimonial prevăzute expres în cadrul familiei, art. 83-85, iar altele rezultă, în mod implicit, din sfârșitul rudeniei civile pe care adopția o stabilea, printre care sunt și cele privitoare la vocația succesorală.
în speță, la data de 2 august 1973 când a rămas definitivă sentința civilă nr. 16 din 2 iunie 1973 a Tribunalului Gorj prin care s-a pronunțat desfacerea adopției, a încetat rudenia civilă stabilită prin adopție, efectul desfacerii adopției operând față de ambii adoptatori, chiar dacă unul din părinții adoptivi, S.G., decedase anterior, iar procesul s-a judecat în contradictoriu numai cu celălalt părinte adoptiv, în speță S.I.
încetând, așadar, rudenia civilă pe care adopția o stabilea, în mod just instanța de apel a reținut că reclamanta nu mai are vocație la succesiunea foștilor ei părinți adoptivi S.G. și S.I., ea având doar calitate de moștenitor a defunctei S.I., alături de intervenienți, ca nepoată de soră.
II. Prin recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor, invocă dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.
Susține că prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât nu i s-a comunicat copia cererii de chemare în judecată, așa încât, neavând cunoștință de obiectul cererii dedusă judecății, nu s-a putut apăra. Ignorarea de către instanța de fond a prevederilor art. 113 și art. 1141alin. (4) și art. 57 alin. (4) C. proc. civ. îndreptățea instanța de apel să-i admită apelul sub acest aspect.
Mai susține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, fără ca recurenta să precizeze la ce act juridic se referă.
Mai susține că în mod greșit s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă, în condițiile în care Biblioteca județeană Gorj, care deține imobilul, nu se află în subordinea sa, ci în subordinea Consiliului Județean Gorj.
Recursul este nefondat.
în ceea ce privește prima critică aceasta nu poate fi primită.
într-adevăr, instanța de fond nu poate păși la judecarea procesului, dacă copia de pe acțiune nu a fost comunicată pârâtului sau dacă acesta nu a înțeles să ia cunoștință de ea în instanță, acceptând discutarea ei.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă de instanță au fost chemați în judecată în calitate de pârâți numai Primăria Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu, dar, ca urmare a stabilirii deținătorului imobilului, respectiv Biblioteca Județeană Gorj, Ministerul Culturii și Cultelor a fost introdus în cauză și citat, având astfel cunoștință de acțiune și de termenele de judecată, având astfel posibilitatea legală dar și îndatorirea să se prezinte la proces pentru a-și formula apărările. De aceea, în mod just instanța de apel i-a respins critica formulată sub acest aspect.
Referitor la motivul de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi analizat, în condițiile în care recurentul nu a precizat actul juridic dedus judecății pe care instanța l-ar fi ignorat sau i-ar fi schimbat natura ori înțelesul.
Referitor la critica vizând lipsa calității procesuale pasive, nu poate fi primită, în condițiile în care a fost citat în cauză ca minister de resort al deținătorului imobilului pentru opozabilitatea hotărârii.
De altfel, din actele dosarului rezultă că listele cu monumentele istorice și ansambluri de arhitectură din județul Gorj (în care se include și imobilul în discuție deținut de Biblioteca Județeană Gorj) au fost aprobate de Ministerul Culturii la poziția 20 pct.9.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5600/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5583/2005. Civil → |
|---|
