ICCJ. Decizia nr. 5577/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3326 din 17 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă acțiunea reclamantului D.V. împotriva pârâtelor Banca Națională a României, sucursala Prahova, și Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmbovița, dispunându-se obligarea primei pârâte să restituie reclamantului moneda din aur, regăsită fizic în tezaurul BNR, prevăzută în expertiza 29435-49 din 26 iunie 2000 în greutate de 15,83 gr.
Prin aceeași sentință, cea de-a doua pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4.972.500 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea unei monede de aur în greutate de 13,275 gr, confiscată de la reclamant și neidentificată.
S-a reținut că cele două monede au fost preluate și confiscate abuziv în temeiul Decretelor nr. 210/1960 și respectiv nr. 244/1978, în condițiile în care nu a fost verificată eventuala dobândire ilicită a acestor bunuri.
Apelul declarat de pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 221 din 3 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; a fost schimbată în parte sentința și pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte apelante. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că nici o dispoziție legală nu consacră obligația Ministerul Finanțelor Publice de a plăti contravaloarea metalelor prețioase ce au fost predate în timpul regimului anterior Statului Român, prin Banca Națională. în aceste condiții, pârâta nu are legitimare procesuală pasivă, soluția fiind greșită în ceea ce o privește.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.V., susținând că în mod greșit instanța de apel a modificat sentința de fond, în opinia sa Ministerul Finanțelor Publice având calitate procesuală pasivă.
Cu ocazia dezbaterii recursului, înalta Curte a pus din oficiu în discuția părților competența de soluționare și căile de atac incidente în cauză.
în raport de prevederile art. II din Legea nr. 493/2004 și ținând seama de valoarea obiectului litigiului, înalta Curte va constata că în cauză recursul urmează să fie soluționat de către instanța imediat superioară celei ce a rezolvat fondul, și anume Tribunalul Dâmbovița.
Așa fiind, recursul reclamantului a fost admis, a fost casată decizia curții de apel, și a fost trimisă cauza la Tribunalul Dâmbovița pentru soluționarea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5573/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5567/2005. Civil → |
|---|
