ICCJ. Decizia nr. 5590/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanții T.A., T.M. și D.T. au chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, pe pârâții G.D., G.N. și Primăria orașului Țicleni, solicitând să fie despăgubiți pentru un teren în suprafață de 1732 mp, ocupat de pârâți, sau să fie compensați cu alt teren în schimb.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 20 din 19 februarie 2003, a respins acțiunea reținând că terenul în litigiu nu se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a)-h) din Legea nr. 10/2001, privind imobilele preluate în mod abuziv, pârâții prezentând titluri de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar.
Prin decizia civilă nr. 503 din 19 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, după anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare a admis acțiunea și, în consecință, a constatat valoarea de expertiză a terenului la suma de 136.800.576 lei, în raport de care vor fi stabilite și acordate măsurile reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul preluat de la autorul lor teren ocupat în prezent de construcții edificate de pârâții G., cărora li s-au eliberat titluri de proprietate, iar reclamanților nu li s-a acordat alt teren în compensare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G.D. și G.N. susținând că hotărârea este nelegală, pronunțată fiind cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, întrucât nu au preluat în mod abuziv terenul din litigiu, nu aveau calitate procesuală în cauză și instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate.
Recursul nu este fondat.
Instanța de apel, s-a pronunțat astfel, tocmai în considerarea faptului că pârâții dețin în mod legal terenul din litigiu, în baza titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991.
Sigur, dat fiind obiectul acțiunii și raportul juridic dedus astfel judecății, din acest punct de vedere recurenții aveau calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe de altă parte, acțiunea nu a fost admisă în sensul restituirii în natură a imobilului ci, tocmai pentru că acest lucru nu era posibil datorită chiar considerentelor invocate de recurenți, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 constatându-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, raportat la valoarea de expertiză a terenului.
Față de cele arătate, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5584/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5596/2005. Civil → |
|---|
