ICCJ. Decizia nr. 5942/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5942
Dosar nr. 21505 /1/2005
Nr. vechi 6374/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta U.J.C.C. F. Argeş, la data de 9 aprilie 2004 în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor 70-74 din 10 martie 2004 emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin deciziile contestate au fost respinse notificările cu nr. 943-945 şi 949-950/2001 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital pentru activele preluate de stat conform Decretului nr. 103/1996, HCM nr. 364/1966 şi a Protocolului din 15 martie 1966, care se regăsesc la SC I. SA Piteşti şi M. SA Câmpulung Muscel, în prezent privatizate.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 154 din 6 iulie 2004 a respins contestaţia reclamantei reţinând în motivarea hotărârii că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor active, anterior preluării lor şi că actul normativ depus, respectiv instrucţiunile nr. 19 din 16 martie 1966, nu constituie titlu de proprietate .
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond reclamantul a declarat apel criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea apelului a susţinut că a făcut dovada dreptului de său proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de către stat tocmai prin actele de preluare, Decretul de expropriere, Hotărârea Consiliilor de Miniştri, Protocolul de predare-primire din 15 martie 1996 şi Instrucţiunile nr. 19 din 1966, acte care se înscriu în dispoziţiile art. nr. 22 pct. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în sensul că sunt acte doveditoare şi a depus sentinţa civilă nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeş prin care pârâta SC I. SA Piteşti a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamantă în sumă de 796.484.500 lei.
Prin Decizia civilă nr. 65/A din 3 martie 2005 Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa nr. 118/C din 3 martie 2003 a Tribunalului Argeş, toate imobilele pentru care reclamanta a formulat notificări către pârâta (A.P.A.P.S.) au făcut obiectul judecăţii ce a fost soluţionată prin această sentinţă, conform căreia, pârâta SC I. SA a fost obligată la contravaloarea bunurilor imobile sub formă de despăgubiri.
S-a mai reţinut în motivare că obiectul deciziilor contestate este tot contravaloarea acestor imobile solicitate ca echivalent sub formă de acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital si că această contravaloare a fost deja acordată. Cu această motivare a fost substituită motivarea instanţei de fond.
Împotriva hotărârii instanţei de apel reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a arătat că sentinţa nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeş a fost între timp apelată şi recurată rămânând irevocabilă soluţia din apel, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei F. Argeş, că în aceste condiţii nu există o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care pârâta SC I. SA Piteşti să fie obligată la plata unor despăgubiri către reclamantă, pe care ar fi pus-o în executare, fără a mai da curs unei astfel de acţiuni.
În dovedire a depus hotărârile pronunţate în apel şi în recurs.
Pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare arătând în esenţă că hotărârea atacată este legală şi temeinică deoarece reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri.
Analizând recursul prin prisma motivului de casare invocat acesta va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a respins apelul reclamantei substituind motivarea instanţei de fond, în sensul că prin sentinţa nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeş i-au fost deja acordate reclamantei despăgubiri pentru acelaşi imobil.
Într-adevăr aşa cum se susţine în recurs şi cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse sentinţa a fost schimbată în tot prin Decizia 23/A/C din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, în sensul respingerii acţiunii, iar această decizie a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 2654 din 16 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, care a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Substituind motivarea instanţei de fond Curtea de apel nu a mai intrat în cercetarea motivelor de apel care vizau fondul cauzei, motiv pentru care în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta F. Argeş împotriva deciziei nr. 65/A din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea apelului formulat de aceiaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 154 din 6 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5935/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 590/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
