ICCJ. Decizia nr. 5988/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5988
Dosar nr.23.130/1/2005
(nr. vechi 7189/2005)
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1064 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii B.V. şi B.A. împotriva Primăriei Municipiului Galaţi, reprezentată de Primar, fiind obligat acesta să emită decizie motivată cu privire la notificarea nr. 1722/2001 şi la plata a 5 milioane lei/ zi cu titlu de daune-interese, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la emiterea deciziei.
Pentru pronunţarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că prin adresa nr. 40509 din 10 septembrie 2003, reclamanţii au comunicat intimatei notificarea lor privind restituirea în natură a suprafeţei de 200 mp teren situat în Galaţi, notificare înregistrată sub nr. 1722 din 3 decembrie 2001.
Faţă de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 care prevăd existenţa unui termen de 60 zile pentru comunicarea răspunsului lanotificare şi faţă de nerespectarea acestuia, tribunalul a apreciat întemeiată cererea, obligând totodată pe intimată şi la plata de daune interese pe fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei.
Împotriva sentinţei a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi arătând că obligarea sa la emiterea deciziei este greşită întrucât reclamanţii au formulat, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, o acţiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între numitul S.N. şi apelantă asupra imobilului în litigiu.
Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 452/A din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, şi în consecinţă, schimbată în tot sentinţa, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
S-a reţinut în considerentele deciziei că, faţă de împrejurarea că asupra imobilului a cărui restituire s-a cerut există un litigiu, în mod corect a fost amânată emiterea dispoziţiei de soluţionare anotificării, până la rezolvarea irevocabilă a acţiunii în nulitatea înstrăinării.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanţi, care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor arătând următoarele:
Prin soluţia adoptată sunt nesocotite dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, care impun un termen de rezolvare a notificării, termen nerespectat de către intimată.
Felul în care s-a procedat cu privire la notificare denotă birocraţia şi încălcarea deliberată a textelor de lege.
Faptul că există un litigiu în legătură cu valabilitatea unui contract de vânzare-cumpărare nu era de natură să împiedice soluţionarea notificării, întrucât aceasta a privit o suprafaţă de teren de 200 mp, pe când obiectul înstrăinării îl reprezintă doar o magazie situată pe respectivul teren.
Intimata nu a formulat întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Fiind învestită cu soluţionarea unei notificări, intimata avea obligaţia, impusă de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 să dea răspuns acesteia, prin dispoziţie motivată a primarului, aşa cum prevede art. 21 alin. (4), înăuntrul unui termen de 60 zile.
În speţă, s-a făcut în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, considerându-se că există un litigiu de natură să suspende procedura prealabilă şi să amâne rezolvarea notificării, până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în respectivul proces.
Astfel, instanţa trebuia să observe obiectul litigiului şi în funcţie de acesta să conchidă dacă, prin natura lui,punea în imposibilitate unitatea deţinătoare să dea curs notificării şi atrăgeanecesitatea suspendării procedurii prealabile.
Or, acţiunea în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare invocată în condiţiile art. 47 alin. (2) [actualmente art. 46 alin. (2)] din Legea nr. 10/2001 priveşte o suprafaţă de teren de 60,91 mp, pe care se află o magazie de lemn.
Raportat la obiectul notificării, restituirea unui teren în suprafaţă de 200 mp,litigiul menţionat nu putea împiedica emiterea dispoziţiei.
Legea nr. 10/2001 reglementează prin art. 10 situaţia imobilelor preluate în mod abuziv pe care au fost edificate diferite construcţii, autorizate ori neautorizate şi modalitatea în care se face restituirea în natură sau prin măsuri în echivalent, în funcţie de situaţia concretă a imobilului la momentul notificării.
Aşadar, unitatea deţinătoare avea la îndemână instrumentele legale necesare pentru soluţionarea notificării, chiar şi în condiţiile litigiului invocat, soluţia în sens contrar a instanţei de apel ignorând textele legale incidente şi atrăgând aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, potrivit considerentelor arătate, recursul urmează să fie admis şimodificată Decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu menţinerea soluţiei primei instanţe, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.V. şi B.A. împotriva deciziei nr. 456/A din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 1064 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5982/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6105/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
