ICCJ. Decizia nr. 5952/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2002 pe rolul Tribunalului București, reclamantul C.E. a chemat în judecată, în temeiul art. 480-481 C. civ. și art. 10 din Legea nr. 10/2001, pe pârâții Municipiul București, prin primar general și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la despăgubiri pentru corpul B din imobilul situat în București, ce a format proprietatea părinților săi, de la care a fost naționalizat în anul 1950 întregul lot, format din teren 429 mp și două corpuri de casă. S-a menționat în acțiune că după naționalizare, autorii săi au continuat să folosească în calitate de chiriași corpul A, iar corpul B a fost demolat la o dată neprecizată. De aceea, se solicită fie acordarea unor despăgubiri bănești, fie predarea în proprietate a unui alt teren.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 71 din 26 ianuarie 2004, prin care: a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei municipiului București, a respins acțiunea, dar a dispus obligarea Primăriei la emiterea unei decizii de acordare a unor măsuri compensatorii de către stat prin Ministerul Finanțelor Publice (207.622.630 lei pentru imobilul demolat și 9870 Euro contravaloarea în lei).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, ca unic fiu al defuncților săi părinți, este îndreptățit la despăgubiri din partea primăriei, în cuantumul determinat prin expertizele efectuate în cauză, întrucât nu i s-a răspuns la notificare și, în plus, printr-o hotărâre anterioară fusese obligată primăria să-i retrocedeze imobilul.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, a fost respins de Curtea de apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1968/2004. S-a reținut în motivare că apelanta are calitate procesual pasivă în cauză, iar competența aparținea în primă instanță tribunalului, care a pronunțat o sentință legală și temeinică, în raport cu actele depuse de reclamant în fața instanței de apel.
împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin primarul general, care a invocat nelegalitatea, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea recursului, se susține în esență că în raport cu obiectul acțiunii, competența de soluționare aparținea în primă instanță judecătoriei iar, în privința despăgubirilor solicitate, acestea nu pot fi acordate de primărie, față de dispozițiile exprese ale Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, iar intimatul-pârât, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Primul motiv invocat de recurent nu poate fi primit, în raport cu dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, care stabilește competența specială a tribunalelor în primă instanță.
Recursul se va admite însă conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 314 C. proc. civ. privind stabilirea necontestată a situației de fapt, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.
Părinții reclamantului au cumpărat în anul 1930 un imobil situat, care conform schiței aflate la dosar fond, era alcătuit din teren și două corpuri de casă. Din fișa-inventar întocmită în anul 1941 rezultă că în fiecare corp de clădire exista un apartament cu 4 camere. In lista imobilelor naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 aceștia figurează cu 4 apartamente la adresa de mai sus.
Prin acțiunea formulată în anul 1993, reclamantul a revendicat întregul imobil ce a aparținut părinților săi, iar prin sentința civilă nr. 10219 din 22 noiembrie 1994 Judecătoria sectorului 2, definitivă prin anularea apelului a admis acțiunea, a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului și a obligat pe pârâții Consiliul local al municipiului București și SC A. SA "să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat la adresa de mai sus".
Prin prezenta acțiune se pretinde acordarea unor despăgubiri pentru o parte din imobil, care ar fi fost abuziv demolată de stat.
La fila 54 se găsește decizia nr. 128/1968 a Sfatului popular al raionului 1 Mai prin care s-a aprobat casarea corpului A de clădire.
Expertul B.G. a evaluat, prin raportul său, ipotetic și din relatările reclamantului corpul de clădire A.
Expertul topo T.C. a relevat în raportul său că str. P. a fost supusă modernizării, prin lărgirea trotuarelor, ceea ce a afectat și imobilul de la nr. 36, prin diminuarea cu 49, 35 mp a terenului.
Față de inadvertențele existente între obiectul prezentei acțiuni, concluziile rapoartelor de expertiză, dispozitivul sentinței din 1994 (pe care atât instanța de fond, cât și cea devolutivă de control și-au bazat soluțiile), înalta Curte constată că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în sensul art. 314 C. proc. civ., pentru a permite pronunțarea în această fază a unei hotărâri asupra fondului.
Abia după lămurirea chestiunilor de fapt ale pricinii, instanța de trimitere va verifica dacă în speță, în raport cu petitul acțiunii, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, dacă imobilul pretins are calitatea de imobil preluat abuziv, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, în fine, dacă pârâtul Municipiul București are calitate procesual pasivă pentru acordarea despăgubirilor bănești, față de dispozițiile art. 10 din aceeași lege și împrejurarea că întregul imobil se găsește deja din anul 1994 în proprietatea reclamantului.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță de apel pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5960/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5953/2005. Civil → |
|---|
