ICCJ. Decizia nr. 5954/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 189 din 14 iunie 2004, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată acțiunea civilă pentru restituirea în natură a suprafeței de 6000 mp vie, formulată de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA prin lichidator SC C. SA, Primăria comunei Cotești și Prefectura județului Vrancea, Comisia de aplicare a Legii nr. 1/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a dispus efectuarea unei expertize pentru a fi stabilită starea de întreținere a viei, potențialul agro-biologic al acesteia, calea de acces spre via respectivă;
- instanța nu s-a pronunțat asupra posibilității despăgubirii, prin echivalent.
Prin întâmpinarea depusă de SC R. SA și prin lichidator SC C. SA Focșani a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 1223/A din 23 septembrie 2004 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul.
Instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în sensul neaplicării în speță a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 având în vedere art. 8 alin. (1) din această lege.
Față de această prevedere expresă, critica privitoare la rolul activ al instanței de fond în administrarea unor probe a fost considerată neîntemeiată.
De asemenea, instanța de apel a reținut că este nejustificată și solicitarea analizării posibilității despăgubirii prin echivalent câtă vreme prin acțiunea fondată a precizat că dorește restituirea în natură a suprafeței de 0,6 ha vie nobilă sau obligarea SC R. SA Cotești la contravaloarea producției de vin de care a fost privat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.T. invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că terenul cultivat cu viță de vie, care face obiectul cererii de retrocedarea, se află în posesia SC R. SA Cotești și, în opinia recurentului nu putea beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, întrucât aceasta vizează terenurile libere, cooperativizate. De asemenea, susține că nici prevederile Legii nr. 1/2000 nu se aplică, deoarece terenul revendicat se află în posesia societății menționate și nu este liber.
Concluzionează că instanțele au interpretat greșit legea, deoarece în cauză poate fi aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Criticile recurentului pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se susține că instanța nu a aplicat normele de drept substanțial potrivite.
Recursul nu este fondat.
Hotărârile pronunțate de instanțe sunt legale, în cauză nesubzistând cazurile de casare invocate de recurent.
Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de retrocedare a suprafeței de 600 mp teren cultivat cu viță de vie pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Art. 8 din Legea nr. 10/2001 delimitează sfera de aplicare a legii de cea a unora dintre actele normative cu caracter reparator, declarând, în termeni categorici că nu intră sub incidența noii legi "terenurile a căror regim este reglementat" prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000.
Recurentul susține în mod nelegal că terenul cultivat cu viță de vie nu face parte din categoria terenurilor la care se referă cele două acte normative.
Din punct de vedere economic, terenurile pot avea diferite destinații, însă în ceea ce privește destinația economică generală, pot fi terenurile cu destinație agricolă sau neagricolă și terenuri cu destinație forestieră.
Potrivit prevederilor art. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 terenurile sunt clasificate, printre altele și în terenuri cu destinație agricolă în funcție de destinație.
Terenurile plantate cu viță de vie sunt terenurile destinate producției agricole vegetale.
Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 prevăd categoriile de persoane care au vocație să li se reconstituie dreptul de proprietate (să li se restituie sau să li se stabilească dreptul în acțiune) privind terenurile agricole.
în consecință, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, menținându-se hotărârea prin respingerea apelului declarat de reclamant și în temeiul art. 312 alin. (1) a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5961/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5959/2005. Civil → |
|---|
