ICCJ. Decizia nr. 6085/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 29 mai 2004, reclamantul C.Ș.G. a chemat în judecată pe primarul municipiului Târgoviște, în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând obligarea acestuia la plata a 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
în motivarea acțiunii, întemeiată pe Legea nr. 18/1991 și art. 580 C. proc. civ., reclamantul a susținut că:
- Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 13687/1999, irevocabilă, a obligat Comisia județului Dâmbovița de aplicare a Legii nr. 18/1991, să-i emită titlul de proprietate pentru suprafețele de teren identificate prin raportul de expertiză I.V.;
- Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 5984/2002, irevocabilă, a obligat Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 să întocmească documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafețele de teren indicate în sentința civilă nr. 13687/1992 a Judecătoriei Brașov și să o înainteze Comisiei Județene;
- până în prezent, pârâtul și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, nu au dat curs dispozitivului celor două hotărâri judecătorești, sub diverse pretexte, iar terenurile la care este îndreptățit sunt folosite, fără drept, de alte persoane.
Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 2432 din 12 iulie 2004, a respins cererea reținând că neîndeplinirea obligației de a face nu poate fi imputată pârâtului deoarece:
- anterior cererii de chemare în judecată, Primarul municipiului Târgoviște a înaintat fișa de punere în posesie a suprafeței de 3651 mp, iar pentru diferența de 61.969 mp a propus acordarea de despăgubiri;
- cu privire la suprafața de 5806 mp, unitatea militară deținătoare și-a declinat competența de a se pronunța asupra transmiterii terenului în proprietatea municipiului Târgoviște, către o altă unitate militară;
- referitor la alte două suprafețe, de 6634 mp și 1186 mp, nu se poate întocmi documentația necesară, fiind deja emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane;
- pentru suprafața de 40918 mp, ocupată de A. Dâmbovița, s-au efectuat demersurile necesare dar unitatea sus-menționată a comunicat refuzul de a transmite terenul;
- un teren arabil de 7959 mp este situat pe raza comunei Aninoasa, iar o suprafață de 7245 mp nu constituie teren arabil, ci teren de utilitate publică, respectiv Pasajul Târgoviște Nord.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 2852 din 12 noiembrie 2004 a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la 1.000.000 lei daune cominatorii către apelant, pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării și până la executarea obligației de întocmire a documentației necesare și de înaintare a acesteia Comisiei județene Dâmbovița pentru emiterea titlurilor de proprietate asupra terenurilor arătate în sentința civilă nr. 13687/1999 a Judecătoriei Brașov.
S-a reținut că, din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi luat măsurile necesare pentru a da curs cererilor apelantului, de executarea a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei și menținerea sentinței.
Concret, recurentul a susținut că instanța de apel:
- i-a respins nejustificat cererea de amânare, motivată prin lipsa consilierului juridic delegat, care la acea dată participa la judecarea altei cauze;
- a ignorat probele prin care și-a dovedit buna credință.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a invocat, din oficiu, un motiv de ordine publică, respectiv necompetența Curții de Apel Ploiești (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.).
Acest motiv este fondat deoarece:
- acțiunea promovată de reclamant constituie o cerere accesorie, care derivă din cererea principală, soluționată de Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 5984/2002;
- în raport de natura cererii principale (pronunțată în materia fondului funciar), competența soluționării apelului declarat în cauză revenea Tribunalului Dâmbovița, potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, în vigoare de la 26 mai 2004.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost admis, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei la Tribunalul Dâmbovița, pentru rejudecarea apelului pârâtului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6129/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6084/2005. Civil → |
|---|
