ICCJ. Decizia nr. 6075/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 10 ianuarie 2002, reclamanții Ț.G. și Ț.P. au chemat în judecată pe pârâții Ț.V. și R.I. solicitând:
- să se constate că au dobândit, prin cumpărare de la pârâți, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de cca 20.000 mp teren fânaț și pășune, situată în comuna Panaci, la locul numit P.P. și B.;
- să se dispună intabularea, în devălmășie, a dreptului astfel stabilit.
în motivarea acțiunii reclamanții au susținut că:
- terenul în discuție face parte din masa succesorală a mamei lor și a pârâților;
- succesiunea defunctei lor mame s-a finalizat prin decizia nr. 819/2001 a Tribunalului Suceava, pârâților R.I. și Ț.V. revenindu-le suprafețele de 11.239 mp teren fânaț și pășune (parcelele F2/3, P2/3, N3, P1/4) și respectiva cca 11.000 mp (parcelele F2/1, A2/1, P2/1, N1, P1/5);
- au cumpărat toată cota succesorală a pârâtei R.I. printr-o convenție sub semnătură privată din 6 august 1995, plătindu-i 750.000 lei dar vânzătoarea nu a depus diligențe pentru încheierea actului autentic, deși cu această ocazie urma să primească un rest de 250.000 lei;
- de la pârâtul Ț.V. au cumpărat în anul 1994, tot printr-un act sub semnătură privată, 17 prăjini teren arabil și 35 prăjini pădure (aproximativ 8800 mp) dar nici acest vânzător nu a încheiat actul autentic.
Judecătoria Vatra Dornei, prin sentința civilă nr.380 din 1 aprilie 2004, a respins acțiunea ca nefondată și i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâților 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- Ț.M., autoarea părților, a decedat la 11 ianuarie 1992, iar împărțirea averii acesteia s-a făcut pe cale judiciară, prin decizia nr. 819 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Suceava;
- înainte de finalizarea procesului de partaj succesoral, respectiv în anul 1994 și la 6 august 1995, reclamantul Ț.G. a încheiat două înscrisuri sub semnătură privată, unul cu pârâtul Ț.V. iar celălalt cu pârâta R.I.;
- prin înscrisurile menționate, Ț.V. și R.I. s-au obligat să-i vândă reclamantului Ț.G. suprafețele de 17 prăjini teren fânaț (în locul numit P.P. ) și 35 prăjini pășune (în locul numit B.) și, respectiv, o suprafață neprecizată (teren și grajd), dobândite de la defuncta lor mamă;
- pârâtul Ț.V. a solicitat ca preț suma de 100.000 lei și, potrivit martorilor audiați în cauză, efectuarea anumitor activități gospodărești pe timp de 3 ani;
- înscrisul întocmit cu pârâtul Ț.V. conține (pe verso) o clauză de dezicere, iar reclamantul nu și-a respectat obligația referitoare la prestarea unor activități gospodărești;
- prețul terenului vândut de pârâta R.I. era de lei, din care vânzătoarea a primit efectiv doar 550.000 lei; ambele înscrisuri sub semnătură privată au valoarea unor promisiuni de vânzare, deci au dat naștere unor obligații de a face;
- neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamanți și clauza de dezicere inserată în convenția încheiată cu pârâtul Ț.V. împiedică pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 2442 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, cu motivarea că nefiind executate clauzele anticipatorii de promisiuni contracte de vânzare-cumpărare, respectiv predarea parcelelor în litigiu și achitarea prețului, în speță nu sunt îndeplinite cerințele pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Reclamanții au declarat recurs și fără să se refere concret la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au susținut că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece:
- din lectura convențiilor rezultă că terenurile au fost predate;
- neplata unei diferențe ca preț nu echivalează cu neplata prețului;
- în calitate de moștenitori rezervatari aveau posesia moștenirii, iar vânzarea bunurilor indivize este îngăduită de lege;
- proba cu martori era inadmisibilă, conform art. 1191,art. 1197,art. 1198 C. civ., nefiind întrunite condițiile cerute de lege și existând înscrisuri necontestate de părți;
- în speță era inaplicabilă Legea nr. 18/1991, iar ambele instanțe nu au motivat respingerea celui de al doilea capăt de cerere.
Critica referitoare la predarea terenurilor presupune reaprecierea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Celelalte critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., sunt nefondate deoarece:
- posesia moștenirii, vânzarea bunurilor indivize și Legea nr. 18/1991, nu au constituit argumente de justificarea soluției de respingere a acțiunii;
- raporturile de rudenie apropiată între părți fac inadmisibilă interdicția prevăzută de art. 1191 alin. (2) C. civ., astfel că proba cu martori peste ceea ce cuprinde înscrisul sub semnătură privată încheiat de Ț.G. și Ț.V. era admisibilă;
- respingerea motivată a primului capăt de cerere, referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate, făcea inutilă analizarea detaliată a celuilalt capăt de cerere, privitor la intabularea aceluiași drept.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6083/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6071/2005. Civil → |
|---|
