ICCJ. Decizia nr. 6302/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6302
Dosar nr. 30210/2/2005
Şedinţa de la 27 iunie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 14 martie 2005, V.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea Deciziei nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de intimată, restituirea în natură a fostei societăţi M. SA iar în subsidiar, acordarea de acţiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate ori la alte societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin notificarea înregistrată la 21 septembrie 2001 s-a solicitat restituirea în natură a S.C. M. SA care a fost naţionalizată în mod abuziv prin Legea nr. 119/1948. Contestatoarea este moştenitoarea soţului său care a avut calitatea de asociat şi preşedinte al SC M. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 621 din 7 iunie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia, a anulat decizia nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. A obligat-o pe intimată să emită decizia de acordare de măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate la o societate tranzacţionată pe piaţa de capital, urmând ca A.V.A.S. să procedeze la recalcularea valorii acţiunilor în baza activului net din ultimul bilanţ contabil al SC M. SA publicat în M. Of. nr. 128 din 4 iunie 1948.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că preluarea S.C. M. SA de către stat a fost abuzivă.
Din înscrisuri oficiale a rezultat calitatea de acţionar al autorului contestatoarei. Susţinerea A.V.A.S. în sensul că dovada calităţii de acţionar ar trebui făcută exclusiv cu extras din Registrul acţionarilor la societatea naţionalizată nu a putut fi primită, deoarece proba acestei calităţi poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
Valoarea acţiunilor trebuie recalculată de către A.V.A.S., conform art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 738 A din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că la data introducerii acţiunii A.V.A.S. avea calitatea de pârâtă, aceasta neinvocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Litigiul s-a ivit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel încât această lege nu este incidentă în cauză.
S-a făcut dovada faptului că la 4 iunie 1948 soţul contestatoarei era acţionar şi preşedinte la S.C. M. SA
A.V.A.S. a declarat recurs împotriva acestei decizii critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În raport de obiectul acţiunii şi probele administrate în cauză, instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 şi art. 32.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii.
Pentru a se stabili vocaţia de persoană îndreptăţită ultimul bilanţ la care face referire art. 32 alin. (4) este insuficient, fiind necesară şi dovedirea calităţii de acţionar sau asociat la S.C. M. SA
Documentele reţinute de instanţa de apel nu fac dovada calităţii de acţionar a antecesorului contestatoarei la momentul naţionalizării societăţii întrucât nu sunt în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 şi art. 32.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii.
Pentru a deveni aplicabil în cauză art. 32 din lege dovada calităţii de acţionar a autorului contestatoarei trebuia făcută cu extras din registrul acţionarilor la societatea naţionalizată, la data preluării abuzive a acesteia.
Actele reţinute de instanţa de apel fac dovada structurii acţionariatului S.C. M. SA în anul 1947, astfel încât nu s-au mai depus documente care să dovedească menţinerea structurii de acţionariat până la data naţionalizării.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în primă instanţă, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost preluat de stat în temeiul Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.
La data de 29 iunie 1947 soţul contestatoarei figura în calitate de acţionar la societatea M., iar adunarea generală ordinară din 29 aprilie 1948 a fost prezidată de N.V.
La 1 iunie 1948 Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti a vizat spre publicare în Monitorul Oficial, procesul verbal nr. 48 al adunării generale ordinare care s-a desfăşurat la 29 aprilie 1948 sub preşedinţia lui N.V.
Coroborând aceste înscrisuri cu adresa nr. 1033101 din 7 decembrie 2004 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Municipiului Bucureşti a Arhivelor Naţionale, în care se arată că nu se deţin liste cu acţionarii societăţii S.C. M. SA din anul 1948, instanţa a apreciat că s-a făcut dovada că, cel puţin la 1 iunie 1948 autorul contestatoarei era acţionar la societatea naţionalizată în temeiul legii din 11 iunie 1948. În condiţiile probatoriului menţionat administrat de către contestatoare, revenea A.V.A.S. sarcina de a dovedi că după data de 1 iunie 1948 şi până la naţionalizare, N.V. a pierdut calitatea impusă de art. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru ca succesoarea sa să beneficieze de măsuri reparatorii.
Nu se poate face aplicarea în cauză a cerinţelor art. 32.1 şi art. 32.2 din H.G. nr. 498/2003.
Hotărârea de guvern prin care s-au adoptat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu putea adăuga la aceasta. Or, Legea nr. 10/2001 nu impune ca dovada calităţii de acţionar sau de asociat la respectivele entităţi juridice să se facă într-o anumită modalitate. Faptul că actul guvernului adaugă la lege rezultă cu evidenţă chiar din formularea folosită „întrucât ultimul bilanţ la care face referire alin. (4) al art. 32 din lege este insuficient…”.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a considerat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 738 A din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6333/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6292/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
