ICCJ. Decizia nr. 6486/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 14 octombrie 2003, reclamanta SC T.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC U.C. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea C.F. 114329 Cluj, topo 16382/9, nr. serial 15 pentru terenul în suprafață de 1758 mp, intabularea dreptului său de proprietate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 9895 din 6 noiembrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj, cu motivarea că reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor.
Prin încheierea nr. 178 din 4 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii la Judecătoria Cluj Napoca, reținând că, deși părțile au calitatea de comercianți, în cauză nu operează prezumția de comercialitate, deoarece obiectul litigiului nu este consecința unui contract intervenit între părți.
S-a mai constatat că în cauză nu se pune problema unui conflict negativ de competență, întrucât declinarea la judecătorie este consecința determinării exacte a obiectului cauzei.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta T.C. SA.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că încheierea este nelegală, deoarece s-a ivit un conflict negativ de competență, curtea de apel fiind nevoită să suspende orice altă procedură și să înainteze dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului prin regulator de competență.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competență atunci când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență fiind obligată, conform art. 21 din cod, să suspende din oficiu orice altă procedură și să înainteze dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.
Important, în sensul textului invocat, nu este motivul pentru care două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente ci faptul că instanța care a primit dosarul prin hotărârea de declinare a competenței constată, la rândul său, că este necompetentă și consideră că instanța care i-a trimis dosarul este competentă.
Prin urmare, încheierea Curții de Apel Cluj, care constată că nu există conflict negativ de competență pentru că declinarea este consecința stabilirii cu exactitate a obiectului cauzei, a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste motive, înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă și va casa în parte încheierea, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Judecând conflictul ivit, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare și intabularea dreptului său de proprietate, deoarece, raportat la dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, titlul actualului proprietar este lovit de nulitate.
La termenul din 6 noiembrie 2003, în fața Judecătoriei Cluj Napoca, reprezentantul reclamantei a precizat oral principalul petit al acțiunii, solicitând anularea actului de atestare a dreptului de proprietate.
în fața instanței de apel, reclamanta a susținut că nu a făcut precizări în sensul reținut de instanța de fond și a depus o cerere scrisă, semnată de directorul general, prin care arată că obiectul acțiunii este rectificare de carte funciară.
Față de obiectul acțiunii, înalta Curte a constatat că prezenta cauză are natură civilă, competența de soluționare a cererii revenind, conform art. 1 C. proc. civ., Judecătoriei Cluj Napoca.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6527/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6483/2005. Civil → |
|---|
