ICCJ. Decizia nr. 6512/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6512
Dosar nr. 9679/2005
Şedinţa de la 8 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj la data de 17 august 2004, creditorii A.S. şi A.C. au solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 959/2002 a Judecătoriei Blaj.
Prin încheierea din cameră de consiliu de la 25 august 2004, Judecătoria Blaj a admis cererea şi a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor M.V. şi M.M.
Împotriva acestei încheierii, debitorii au declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 133/A din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Tribunalului Alba, cu motivarea că, raportat la art. 3 pct. 2 C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 65/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 şi dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 3731 alin. (2) şi art. 339 alin. (3) C. proc. civ., competenţa materială în soluţionarea apelurilor împotriva încheierilor pronunţate în procedura necontencioasă sunt de competenţa tribunalelor.
Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr. 160/A din 12 aprilie 2005, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea curţii de apel, cu motivarea că OUG nr. 65/2004 prevede expres cele cinci situaţii în care tribunalul judecă apelurile.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, tribunalul a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra conflictului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, competent să soluţioneze apelul este Tribunalul Alba, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin OUG nr. 58/2003, adoptată cu modificări prin Legea nr. 195/2004, s-a stabilit că apelurile se soluţionează de curţile de apel iar recursurile de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea de adoptare a ordonanţei în discuţie şi alte acte normative ulterioare au diminuat treptat, în funcţie de natura cauzei dedusă judecăţii, situaţiile în care apelurile se judecă la curţile de apel.
În acest mod, până la modificările aduse codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a OUG nr. 138/2000, principiul judecării apelurilor de curţile de apel a funcţionat, excepţie făcând doar acele cazuri limitativ prevăzute de lege.
Or, OUG nr. 65/2004 aducea derogări doar în ceea ce priveşte cererile de divorţ, de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cele privind filiaţia şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Prin urmare, conform legislaţiei atunci în vigoare, competenţa de soluţionare a apelului în cauze ce aveau ca obiect încuviinţarea executării silite aparţinea curţii de apel.
Având în vedere, însă, că în prezent, conform Legii nr. 219/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2000, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă se soluţionează de tribunale şi faţă de dispoziţiile tranzitorii ale acestui din urmă act normativ, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6515/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 646/2005. Civil → |
|---|
