ICCJ. Decizia nr. 6515/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6515
Dosar nr. 9744/2005
Şedinţa de la 8 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 14 iulie 2004, petentul B.P. a formulat apel împotriva încheierii nr. 4048 din 11 iunie 2004 a Biroului de Carte Funciară şi a solicitat instanţei respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 600 mp, înscris în C.F. 68 a comunei cadastrale Iţcani Gară în favoarea intimatului C.A.
Prin sentinţa civilă nr. 2970 din 4 octombrie 2004, Judecătoria Suceava a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul.
Prin Decizia civilă nr. 253 din 10 martie 2005, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de „soluţionare a cauzei ce are ca obiect plângere împotriva încheierii C.F." în favoarea Curţii de Apel Suceava, cu motivarea că potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., apelurile se judecă de curţile de apel.
Prin Decizia civilă nr. 626 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava , calificând calea de atac drept recurs, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Suceava şi constatând conflictul negativ de competenţă a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de apel a reţinut că art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, modificată prin OUG nr. 41/2004 prevede că încheierea de înscriere sau de respingere a înscrierilor în C.F. poate fi atacată cu plângere iar potrivit art. 3 din actul normativ menţionat (încă în vigoare), în cazul în care se va declara şi recurs, cererea de înscriere se va comunica biroului de carte funciară.
S-a apreciat astfel că incidente sunt dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., vizând hotărârile supuse doar căii de atac a recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, al cărui art. 52 alin. (2), înainte de modificarea intervenită prin OUG nr. 41/2004, prevedea că încheierea de înscriere sau respingere a înscrierii în cartea funciară este supusă căilor ordinare de atac, cererea de apel depunându-se la biroul de carte funciară.
Textul de lege invocat a fost modificat prin OUG nr. 41, publicată în M. Of. nr. 509 din 7 iunie 2004, în sensul că împotriva încheierii se poate face plângere, hotărârea judecătorească fiind susceptibilă doar de recurs.
OUG nr. 41/2004 cuprinde însă şi dispoziţii tranzitorii referitoare la activitatea birourilor de carte funciară până la momentul preluării lor de către Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară. Astfel, conform art. II din ordonanţă, până la preluarea lor, birourile de carte funciară şi personalul acestora îşi vor continua activitatea în cadrul judecătoriilor, în acord cu procedurile menţionate în cadrul titlului II cap. II din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, până la momentul preluării, încheierile sunt supuse atât apelului cât şi recursului.
De aceea, conform Legii nr. 7/1996, înainte de modificare, împotriva încheierii se declara apel, hotărârea pronunţată în apel fiind susceptibilă de recurs. După modificare, împotriva încheierii se declară plângere, hotărârea fiind susceptibilă doar de recurs.
În cauză, încheierea de intabulare a fost dată sub regimul Legii nr. 7/1996, înainte de modificare, putând fi atacată cu apel.
Trecând peste dispoziţiile tranzitorii ale OUG nr. 41/2004, apelul petentului a fost judecat de judecătorie ca o plângere. Aceasta fiind calificarea dată de judecătorie, împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea exista calea de atac a recursului, în cadrul căreia se poate stabili legalitatea hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate.
Faţă de această împrejurare şi având în vedere dispoziţiile art. 299 alin. (2), care prevăd că recursul se judecă de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel, competenţa de soluţionare a recursului, în cauză, aparţine Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6514/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6512/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
