ICCJ. Decizia nr. 6517/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6517
Dosar nr. 10097/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3116 din 2 iunie 2004, Judecătoria Galaţi a respins cererea formulată de reclamanţii O.V. şi O.E., în contradictoriu cu pârâţii C.M.M. şi C.N. şi au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor suma de 8.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin contractul autentificat sub nr. 1120 din 13 martie 2002 reclamanţii au vândut pârâţilor imobilul situat în municipiul Galaţi, compus din suprafaţa de 608 mp teren şi o casă de locuit, cu preţul de 65.000.000 lei, din care s-a plătit la data încheierii contractului suma de 13.000.000 lei, urmând ca suma de 52.000.000 lei să fie plătită la data de 1 decembrie 2002.
La data de 4 noiembrie 2002 reclamanţii s-au prezentat în faţa notarilor care au autentificat contractul de vânzare-cumpărare şi au declarat că au primit restul de preţ.
Declaraţia a fost autentificată sub nr. 5186 din 4 noiembrie 2002, fiind radiat privilegiul vânzătorilor conform art. 1173 alin. (1) C. civ.
Reclamanţii au cerut să se anuleze contractul, arătând că preţul este neserios, dar, faţă de precizarea că preţul convenit cu pârâţii a fost de 350.000.000 lei şi nu de 65.000.000 lei, cât s-a înscris în act, acţiunea priveşte caracterul simulat al actului, prin înscrierea unui preţ mai mic decât cel convenit.
Se mai reţine că nu s-a făcut dovada existenţei unui act secret în care să fie consemnat un preţ mai mare, caz în care, conform OG nr. 12/1998 vânzarea ar fi fost nulă şi nici nu s-a dovedit că reclamanţii au fost constrânşi să declare un preţ mai mic decât cel stabilit.
Reţine instanţa că „naivitatea" nu este o cauză de anulare a actului juridic şi că, chiar dacă preţul înscris în act nu este cel real, vânzătorii semnând declaraţia dată la notar confirmă primirea preţului stabilit de părţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, iar Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 1578/A din 22 decembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, reţinând că, raportat la obiectul litigiului, care este evaluabil în bani cu o valoare de sub 1 miliard lei şi la dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este recursul şi nu apelul, iar competenţa soluţionării recursului aparţine Tribunalului Galaţi.
Primind dosarul, Tribunalul Galaţi, prin Decizia civilă nr. 257 din 8 iunie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Galaţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Tribunalul a reţinut că, faţă de obiectul cererii, anulare contract, calea de atac folosită de reclamanţi este apel, iar, conform art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competentă să soluţioneze apelul este Curtea de Apel Galaţi.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa Tribunalului Galaţi, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Galaţi, la data de 13 iunie 2003, reclamanţii au cerut să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1120 din 13 martie 2002 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului, iar la data de 2 iunie 2004, când judecătoria a pronunţat sentinţa civilă nr. 3116, art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. avea următorul conţinut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Potrivit textului citat, hotărârile date în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.
În prezenta cauză, obiectul cererii reclamanţilor este însuşi contractul de vânzare-cumpărare şi cum prin anulare se urmăreşte sancţionarea actului juridic, prin lipsirea lui de efectul translativ de proprietate şi redobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietat.
asupra imobilului, la stabilirea căii de atac are relevanţă valoarea bunului care face obiectul contractului.
De aceea, faţă de valoarea indicată de reclamanţi, de 350.000.000 lei, conform art. 2821 alin. (1) şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de judecătorie este supusă numai recursului, iar, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ., recursul se soluţionează de tribunal.
Pentru considerentele expuse, se stabileşte competenţa Tribunalului Galaţi, căruia i se trimite dosarul pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac în favoarea Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6551/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 6514/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
