ICCJ. Decizia nr. 6528/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 103 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Alba, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de F.C. împotriva Dispoziției nr. 899/2003 emisă de Primarul Municipiului Blaj, dispunându-se anularea acestei dispoziții prin care a fost respinsă notificarea nr. 162/2001 depusă de reclamantă și retrocedarea în natură a imobilului înscris în C.F. 47 Mănărade nr.top 114/1, 114/2, 115/1, 115/2, casă, curte și grădină, proprietatea reclamantei și a defunctului ei soț F.G., decedat la 19 iulie 1997. Totodată s-a dispus obligarea reclamantei de a restitui Statului Român suma de 35.000 lei, actualizată cu indicele de inflație pe perioada 1983-18 februarie 2004. S-a dispus și intabularea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în cotă de 1, cu titlu de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere în esență că imobilul în litigiu, proprietatea reclamantei și a defunctului său soț, a fost preluat de stat în anul 1983, în aplicarea prevederilor Decretului 223/1974, ca urmare a plecării proprietarilor din țară, care au fost despăgubiți cu suma de 35.000 lei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2001, în sensul cărora sunt considerate ca fiind preluate abuziv imobilele ce au făcut obiectul Decretului nr.223/1974, precum și a prevederilor art. 3,art. 9 și art. 12 din lege, care reglementează posibilitatea restituirii în natură a unor imobile cu condiția rambursării despăgubirilor primite, la valoarea actuală.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Blaj împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1491 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a considerat că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001 și că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a bunului aflat în proprietatea statului.
împotriva acestei hotărâri Primăria municipiului Blaj a declarat recursul de față, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susținând că prin soluția adoptată au fost nesocotite prevederile art. 1 pct. B nr. 2 din H.G. nr. 498/2003 în sensul cărora preluarea imobilului din litigiu nu a fost abuzivă, pentru că cei în cauză au fost despăgubiți. Se apreciază că prevederile speciale cuprinse în H.G. nr. 498/2003 nu constituie o adăugare la lege, ci norme speciale, în raport de normele generale cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Cel de al doilea motiv de recurs vizează nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare, mai exact asupra despăgubirilor primite, ce nu pot fi actualizate decât printr-o expertiză, probă ce nu a fost admisă.
Recursul nu este întemeiat.
în primul rând se constată că recursul de față se întemeiază pe o teză profund eronată, în sensul căreia H.G. nr. 498/2003 cuprinde norme speciale, în raport de reglementările generale ale Legii nr. 10/2001. Și aceasta pentru că legea menționată este ea însăși o lege specială, ce reglementează astfel cum este definită și prin titlul său regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1999. Hotărârea emisă de Guvernul României sub nr. 498, publicată la 14 mai 2003 cuprinde norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Prin urmare nu este vorba de două categorii de norme speciale, având același domeniu de reglementare, ci de o lege specială cu un anumit domeniu de reglementări și apoi de un alt act normativ, emis de guvern de astă dată care nu completează, nu modifică legea, ci cuprinde modalități, detalii în vederea aplicației unitare a legii.
De aceea invocarea unor prevederi ale Hotărârii nr. 498/2003 nu conduc la modificarea soluției adoptate de instanțe, care în mod corect au avut în vedere prevederile aplicabile cuprinse în Legea nr. 10/2001 și anume art. 2 care redă situațiile în care imobilele au fost preluate abuziv, între care se regăsește și cea din speță, în situația în care bunul în litigiu a fost preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974. Tot astfel au fost avute corect în vedere și prevederile art. 7 alin. (1) din lege, care instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, dispoziții cu același conținut fiind cuprinse și în art. 9 din lege.
Prin urmare, fiind stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, singura măsură reparatorie, ce se poate lua în speță este restituirea în natură prevăzută de textele menționate.
De altfel și prevederile corespunzătoare din H.G. nr. 498/2003 la care se referă recursul, respectiv art. 1.4 B. Pct. 2 cuprind această posibilitate a restituirii în natură, în ipoteza în care locuința nu a fost înstrăinată legal către o terță persoană.
în ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, ce vizează neefectuarea unor probatorii pentru stabilirea valorii actualizate a despăgubirilor primite, se constată că și acesta este neîntemeiat.
Se are în vedere în primul rând, legat și de motivul de recurs la care s-a făcut referire anterior, că primirea unor despăgubiri, nu este în măsură a schimba natura juridică a preluării imobilului, astfel încât aceasta să nu mai apară ca abuzivă.
Și aceasta pentru că în nici o situație reglementată de art. 2 din lege, nu se face o astfel de condiționare a caracterului abuziv al preluării imobilelor de împrejurarea ca statul să fi plătit sau nu o sumă de bani, astfel că intră în sfera de aplicare a textului și imobilele pentru care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.
Restituirea acesteia de către reclamantă s-a hotărât temeinic, la valoarea actualizată ce se poate stabili în faza de executare, în raport de indicele de inflație. De altfel, proba nu a mai fost solicitată în apel, când cauza a fost amânată de 2 ori, iar la închiderea dezbaterilor s-a menționat expres că nu mai sunt cereri de formulat, astfel că neadministrarea ei nu poate constitui motiv de recurs.
Față de cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6530/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6524/2005. Civil → |
|---|
