ICCJ. Decizia nr. 6549/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6549
Dosar nr. 9703/200.
Şedinţa de la 8 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 7 septembrie 2004 Judecătoria Roman a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamanta D.S. Vaslui împotriva pârâtei C.M. pe care a obligat-o să lase reclamantei în deplină proprietate suprafaţa de 3600 mp teren din fondul forestier situat în punctul „Varniţă".
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de pârâta C.M., calea de atac fiind intitulată „apel":
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 1035 din 24 noiembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a „recursului" în favoarea Tribunalului Neamţ.
Instanţa a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs conform art. 2821 C. proc. civ., iar în temeiul art. 299 alin. (3) C. proc. civ. a stabilit că tribunalul este cel competent să soluţioneze recursul.
Tribunalul Neamţ, prin Decizia civilă nr. 235 din 12 mai 2005 a declinat la rândul său competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Instanţa a apreciat că acţiunea în revendicare este o acţiune reală care urmăreşte apărarea unui drept subiectiv, iar nu o acţiune care are în vedere apărarea unui drept de creanţă.
Art. 2821 C. proc. civ. are în vedere doar acţiunile care au o complexitate redusă. Astfel că, în speţă, hotărârea atacată este supusă apelului iar competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.
Examinând conflictul de competenţă ivit conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. se constată ca fiind legală susţinerea Curţii de Apel Bacău.
În adevăr, obiectul litigiului dedus judecăţii la 3 septembrie 2003 este o acţiune în revendicarea unui teren forestier în valoare de 9.979.000 lei, deci evaluabil în bani, cu o valoare de sub un miliard de lei. Sunt aplicabile astfel prevederile art. 2821 C. proc. civ. introduse prin art. I pct. 4 din OUG nr. 195/2000, potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei. Deci calea de atac exercitată de pârâtă este „recurs".
Potrivit modificărilor procedurale aduse prin Legea nr. 195/2004 la art. 299 alin. (3) C. proc. civ., recursurile se judecă de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Şi în prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, funcţionează aceeaşi regulă, consacrată acum de prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, recursul urmează a fi soluţionat de Tribunalul Neamţ în favoarea căruia se va stabili competenţa prin prezentul regulator de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 1590 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Roman în favoarea Tribunalului Neamţ.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6523/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6551/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
