ICCJ. Decizia nr. 7378/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7378
Dosar nr. 10382/200.
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 506 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Olt a admis cererea formulată de reclamanta C.X.R., împotriva dispoziţiei nr. 255 din 6 decembrie 2002 emisă de Primăria oraşului Balş şi a fost obligată primăria să restituie reclamantei în natură suprafaţa de 60 mp teren, cu următoarele vecinătăţi: Est - T.C. pe o lungime de 30,20 m; Sud - T.C. şi domeniul public pe o lungime de 9,45/7,32 m, Vest – domeniul public pe lungimea de 35,29 m, având pe toată lungimea din partea de vest 1,47 x 35,29=51,88 mp.
A fost obligat Statul Român la despăgubiri către petentă, în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice nr. 498 din 14 mai 2003, pentru bunurile ce nu mai pot fi restituite în natură (bucătărie, grajd, magazie, fântână).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 60 mp teren, care nu este afectată de sarcini, identificată de expertul C.D., poate fi restituită în natură reclamantei, iar pentru construcţiile care au fost demolate, Statul Român prin Ministerul Finanţelor trebuie să plătească despăgubiri, în condiţiile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.
Reţine tribunalul că reclamanta, care este moştenitoarea fostului proprietar V.D., prin mama sa V.R., a formulat notificare prin executorul judecătoresc, la data de 9 noiembrie 2001 şi a făcut dovada existenţei suprafeţei de teren care poate fi restituită în natură, precum şi a construcţiilor: bucătărie, grajd, magazie şi fântână care nu pot fi restituite în natură.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 387 din 28 noiembrie 2003, a respins apelurile declarate de D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de Primăria oraşului Balş împotriva acestei sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelanţi privind tardivitatea depunerii notificării, deoarece reclamanta a formulat notificarea în termen. În precizarea din 3 iunie 2002 a indicat şi anexele, iar primarul, deşi a răspuns la notificare după depunerea precizării, nu a stabilit măsuri reparatorii şi pentru acestea.
Se mai reţine, că instanţa nu a hotărât acordarea de despăgubiri, ci a stabilit măsurile prevăzute de Normele metodologice, iar cu privire la teren critica este neîntemeiată, pentru că terenul fiind liber se aplică prevederile art. 7, art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria oraşului Balş.
D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, susţine că în mod greşit prin hotărârea atacată s-au acordat măsuri reparatorii pentru anexele gospodăreşti, deşi pentru aceste anexe nu a fost îndeplinită procedura prealabilă. Reclamanta, în notificarea formulată în termenul prevăzut de lege, nu s-a referit la anexele gospodăreşti. Aceasta a cerut să-i fie restituită în natură suprafaţa de 60 mp teren (parte din suprafaţa totală de 600 mp), aferentă imobilului situat în oraşul Balş, precum şi construcţia aflată pe teren. Ulterior, la data de 3 iunie 2002, a formulat o precizare prin care a cerut să-i fie restituite şi alte imobile, iar primăria, prin dispoziţia emisă, a răspuns la notificarea formulată în termen.
Primăria oraşului Balş, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţine că hotărârea este nelegală, deoarece în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 60 mp teren. Conform art. 10.3 din HG nr. 498/2003, există obligativitatea identificării cu exactitate a imobilului şi a verificării destinaţiei lui actuale. Or, instanţele nu au avut în vedere că terenul este supus afectaţiunii publice, fiind trecut în lista de investiţii a oraşului, unde s-a amenajat o parcare şi un spaţiu de acces.
Se mai susţine, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, care atestă faptul că terenul este supus afectaţiunii publice, conform actului constatator de terminare a lucrării privind amenajarea şi extinderea parcării.
Hotărârea recurată este criticată şi cu privire la acordarea de despăgubiri pentru anexe gospodăreşti, deoarece în notificarea formulată în termenul legal nu s-au cerut despăgubiri pentru aceste anexe.
Ambele recursuri sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de pârâtele recurente fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din legea republicată) stabileşte obligaţia persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii de a notifica persoana juridică deţinătoare, termenul în care poate fi sesizată unitatea deţinătoare şi momentul de la care se calculează acest termen.
Potrivit art. 21 alin. (1) din lege [art. 22 alin. (1) din legea republicată], notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001) pentru fiecare dintre imobilele pentru care se cer măsuri reparatorii, iar sancţiunea nerespectării acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent [art. 21 alin. (5)].
Prin urmare, persoana îndreptăţită poate să obţină măsuri reparatorii numai pentru imobilele menţionate în notificarea înregistrată în termenul prevăzut de lege (12 luni).
Faţă de prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (1) din legea republicată], notificarea formulată în termenul legal, care cuprinde elementele de identificare ale imobilului solicitat, nu produce efecte cu privire la alte imobile, neidentificate în cerere.
Or, în prezenta cauză, prin notificarea înregistrată la data de 9 noiembrie 2001, reclamanta a cerut să-i fie restituit doar imobilul „intitulat casă cu 4 camere", situat în oraşul Balş.
Notificarea nu cuprinde vreo menţiune cu privire la alte construcţii decât casa cu 4 camere, iar până la data de 14 februarie 2002, când a expirat termenul de sesizare a unităţii deţinătoare, reclamanta nu şi-a precizat sau completat cererea şi pentru alte imobile.
După expirarea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la data de 3 iunie 2002, reclamanta a depus direct la primărie o cerere în care se referă la imobilele situate la nr. 5 şi 7, la două case amplasate pe o suprafaţă de 600 mp teren şi precizează că solicită şi contravaloarea anexelor construite, existente în momentul confiscării.
Raportat la data înregistrării cererii şi la dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (5) din legea republicată], susţinerea recurentelor că pentru construcţiile anexă, cerute pentru prima dată la 3 iunie 2002, reclamanta a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii este întemeiată.
Critica privitoare la suprafaţa de 60 mp teren atribuită prin hotărârea atacată este întemeiată în parte,
Reclamantei, care a cerut să-i fie restituită suprafaţa de 600 mp teren, prin dispoziţia nr. 255 din 6 decembrie 2002, i-a fost atribuită clădirea şi terenul aferent din str. N. Suprafaţa de teren atribuită este, conform schiţei anexate la dispoziţie, de 540 mp, iar prin dispoziţia nr. 84 din 4 martie 2003, emisă de Primarul oraşului Balş, i-a mai fost atribuită o suprafaţă de 8,08 mp teren.
Instanţa de fond, în sentinţa păstrată prin respingerea apelurilor, a identificat cu exactitate întreaga suprafaţă de teren, în raport cu constatările expertului şi schiţa de plan anexă la raportul de expertiză, însă greşit i-a restituit reclamantei suprafaţa de 60 mp teren. Expertul arată în mod expres că reclamanta deţine suprafaţa de 548, 08 mp teren, cu care s-a înscris în C.F. din 7 aprilie 2003 şi propune spre restituire şi suprafaţa de 51,88 mp haşurată, cu dimensiunile 1,47 x 35,29 (şi nu 60 mp).
Susţinerea recurentei Primăria oraşului Balş că reclamanta nu este îndreptăţită să primească decât suprafaţa restituită prin cele două dispoziţii, deoarece terenul în suprafaţă de 60 mp este supus afectaţiunii publice, nu este întemeiată.
Expertul nu a constatat că pe această suprafaţă de teren au fost făcute investiţii, iar cererea pentru admitere la finanţare a investiţiilor a fost formulată la data de 17 iulie 2003, în cursul procesului.
Pentru considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile şi se va modifica Decizia atacată, în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâţi şi schimbării în parte a sentinţei apelate.
Pârâta, Primăria oraşului Balş, va fi obligată să restituie reclamantei suprafaţa de 51,88 mp teren, se va respinge cererea privitoare la obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru bunurile ce nu pot fi restituire în natură (bucătărie, grajd, magazie, fântână) şi vor fi păstrate restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria oraşului Balş împotriva deciziei civile nr. 87 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică Decizia atacată, admite apelurile declarate de D.G.F.P. Olt în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria oraşului Balş şi schimbă în parte sentinţa civilă nr. 06 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, în sensul că obligă pârâta Primăria oraşului Balş, să restituie în natură suprafaţa de 51,88 mp teren şi respinge cererea petentei privitoare la obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru bunurile ce nu pot fi restituite în natură (bucătărie, grajd, magazie, fântâna).
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 725/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
