ICCJ. Decizia nr. 7606/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 2 aprilie 2003 reclamanții T.L. și T.O. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Aștileu, Inspectoratul Județean de Poliție Bihor și Consiliul Local, cerând evacuarea acestora din imobilul situat în comuna Aștileu județul Bihor precum și obligarea la plata chiriei restante, la repararea construcției de pe parcela 62/1-a din C.F. Peștera și la plata de despăgubiri pentru faptul că au fost împiedicați să înstrăineze imobilul timp de 10 ani.
Prin sentința civilă nr. 719 din 17 decembrie 2004 Judecătoria Aleșd a respins acțiunea formulată de reclamanta T.L., astfel cum a fost precizată în cursul judecății, ca neîntemeiată și a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul T.O., respectiv de renunțarea la judecata ultimului capăt de cerere (despăgubiri) formulată de reclamantă.
Totodată, judecătoria a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Consiliul Local al comunei Aștileu.
Prin decizia civilă nr. 374 din 13 mai 2005 Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de reclamanta T.L. și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a dispus evacuarea pârâților Primăria comunei Aștileu și Consiliul Local al comunei Aștileu.
Totodată, instanța de apel a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor ca inadmisibilă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.L.
Referitor la calea de atac dedusă judecății,
- având în vedere prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, modificate, ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, text potrivit căruia tribunalele judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță,
- având în vedere prevederile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 138/2000, modificate, ulterior prin art. I pct. 3 din Legea nr. 219/2005, potrivit cărora, curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel,
- având în vedere că recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, la data intrării în vigoare a legii, 14 iulie 2005, conform art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, urmează a fi trimise spre competentă soluționare curților de apel,
înalta Curte, a trimis recursul dedus judecății în cauză, spre competentă soluționare, Curții de Apel Oradea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7625/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7599/2005. Civil → |
|---|
