ICCJ. Decizia nr. 7625/2005. Civil

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2001 la Tribunalul Buzău, reclamanta H.C. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, D.G.F.P.C.F.S. Buzău și Primăria Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună retrocedarea suprafeței de 310 mp teren și construcțiile aflate pe acest teren în suprafață de 25,79 mp situat în Buzău.

în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în temeiul Decretului nr. 411/1973, i-a fost expropriată suprafața de teren revendicată în vederea construirii unor blocuri cu 2016 apartamente și până la data promovării acțiunii, scopul pentru care a fost preluat terenul, respectiv lucrările nu au fost începute.

Primăria municipiului Buzău prin primar la termenul de judecată, din data de 18 mai 2001 a depus la dosar, precizări cu privire la valoarea actualizată a terenului și bunurilor expropriate.

La termenul din 3 august 2001, pârâta a precizat că, în condițiile în care acțiunea urmează a fi admisă în parte, pentru cei 69,28 mp, teren expropriat neutilizat conform scopului exproprierii să fie obligată reclamanta la restituirea sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor expropriate, mai puțin terenul ocupat de construcțiile noi.

A mai arătat că, prin Hotărârea nr. 104 din 10 august 2000 emisă de Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin care s-a completat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Buzău se regăsește ca bun domenial și Școala nr. 16 cu o suprafață construită de 1363 mp și teren 6510 mp ce face parte din domeniul școlii.

în cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză topografică din conținutul căreia a rezultat că din suprafața de 310 mp expropriată, 69,19 mp se află în curtea reclamantei, restul terenului expropriat de 240,72 mp, are forma unui triunghi, cu vârful îndreptat spre blocul 4 cu 4 nivele, este ocupat cu pavaj, cea mai mare parte are folosință, teren sport și groapa de nisip, aflat în administrarea Școlii nr. 16 Buzău.

Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 287 din 23 mai 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanta H.C. ca neîntemeiată, cu motivarea că scopul exproprierii s-a realizat în integralitatea sa, terenul aflându-se în domeniul public.

împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta H.C., susținând în esență, ca primă instanță nu a interpretat corect constatările raportului de expertiză, iar pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că terenul este aferent școlii.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă și a dispus retrocedarea suprafeței de 69,28 mp teren situat în Buzău, identificat în raportul de expertiză P.L. și schița anexă (f. 94 dosar fond).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că părți din suprafața de 310 mp, respectiv 69,28 mp teren, se află în curtea reclamantei, nefiind folosit în scopul exproprierii, iar diferența de teren aparține domeniului public a municipiului Buzău, ca bază materială a unităților de învățământ.

în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta H.C. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Buzău, Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local al municipiului Buzău.

Prin recursul declarat reclamanta a susținut că instanța de apel nu a analizat în suficientă măsură actele aflate la dosar, întrucât terenul în litigiu nu aparține Școlii nr. 16 Buzău, iar față de concluziile raportului de expertiză se impunea restituirea în totalitate a suprafeței de 310 mp.

Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Buzău, a solicitat casarea deciziei atacate întrucât din probele administrate în cauză, rezultă că scopul exproprierii s-a realizat în integralitatea sa, în sensul că s-au construit blocuri de locuințe și dotări sociale.

Terenul expropriat aflat în curtea Școlii nr. 16 face parte din domeniul public.

în subsidiar, pentru cei 69,23 mp teren aflate în curtea reclamantei, a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.975.156 lei.

Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local al municipiului Buzău au criticat decizia întrucât cadrul procesual fixat de reclamantă și pentru care a învestit instanța, a fost cel prevăzut de Legea nr. 10/2001 și nu pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pe de altă parte, au mai susținut că, instanța de apel trebuia să dispună obligarea reclamantei la restituire sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor expropriate, cerere formulată în fața instanței de fond.

Recursul declarat de reclamanta H.C. nu este fondat.

Concluziile raportului de expertiză și răspunsul expertului tehnic la obiecțiunile pârâților, au dat posibilitatea ambelor instanțe să determine corect regimul juridic al suprafeței de teren în litigiu.

Sub acest aspect, din raportul de expertiză tehnică și completările aduse prin precizările făcute, a rezultat că din suprafața de 310 mp teren, revendicată de reclamantă, doar suprafața de 69,29 mp nu a fost folosită în scopul exproprierii.

Din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău rezultă că suprafața de teren de 6510 mp, aparțin domeniului public al municipiului Buzău, ca bază materială a unităților de învățământ preuniversitar, aspect confirmat și de expertiza tehnică efectuată în cauză.

Considerentele avute în vedere de instanța de apel cu privire la suprafața revendicată, justifică neîndoielnic soluția de admitere în parte a acțiunii.

Recursul comun al Primăriei municipiului Buzău și Consiliul Local al municipiului Buzău ca și recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.

Prin precizările făcute pârâtele Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local Buzău, au solicitat în condițiile în care acțiunea reclamantei va fi admisă în parte pentru cei 69,28 mp teren expropriat neutilizat conform scopului exproprierii, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor expropriate.

în aceste condiții, instanța de fond, era datoare pentru a clarifica poziția procesuală, să le pretindă pârâților precizările necesare pentru a determina cadrul corect al litigiului.

Deși în raport cu cererea reclamantei o asemenea precizare lasă să se înțeleagă că pârâții au pretins restituirea sumei de 3.975.156 lei, asupra acestui aspect instanța de fond nu s-a pronunțat.

Este adevărat că pârâții nu au declarat apel, dar nu aveau nici interes întrucât instanța a respins acțiunea reclamantei.

Cu toate acestea prima instanță avea obligația de a se pronunța și cu privire la pretențiile indicate prin precizările formulate.

Este nefondată critica pârâților privind cadrul procesual fixat de reclamantă.

în conformitate cu art. 109 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta și-a fixat cadrul procesual prin petitul acțiunii, investind prima instanță cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, vizând restituirea suprafeței de 310 mp teren expropriat prin Decretul nr. 411/1973.

Potrivit principiului disponibilității, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii, fiind obligată doar să își precizeze obiectul acțiunii iar litigiul se desfășoară în acest cadru, fără a putea depăși limitele lui.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a fost admis recursul comun declarat de Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local al Municipiului Buzău și recursul declarat de Statul Român.

A fost păstrată decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Având în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel Ploiești, nu mai poate cerceta o cerere care nu a fost soluționată în fond, de prima instanță.

în raport de aceste dispoziții, cauza a fost trimisă Tribunalului Buzău.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7625/2005. Civil