ICCJ. Decizia nr. 7652/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 11 decembrie 2003 B.C. și Ț.V. (fiica și soțul supraviețuitor al autoarei Ț.A.) în contradictoriu cu intimatul N.G. au solicitat la Judecătoria Buzău revizuirea sentinței civile nr. 4690 din 19 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Buzău în raport de decizia nr. 1827 din 4 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești întemeindu-se pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 250 din 15 ianuarie 2004 Judecătoria Buzău și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău.
Prin decizia civilă nr. 48 din 24 martie 2004 Tribunalul Buzău și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție formându-se dosarul cu nr. 3010/2004.
La data de 7 octombrie 2004 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvențională a intimatului N.G.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.
Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri își are suportul în respectarea principiului autorității de lucru judecat și ca atare hotărârile trebuie să fie date în aceeași cauză, între aceleași persoane având aceeași calitate, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat.
Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 a admis acțiunea formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâții I.C., S.I., S.S. și T.A. și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 4600 mp din extravilanul satului Nișcov, comuna Vernești, județul Buzău în parcela 96 și a obligat pârâții la plata sumei de 3.898.000 lei despăgubiri civile și la plata sumei de 520.722 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin decizia nr. 1827 din 4 iunie 1999 Curtea de Apel Ploiești s-a admis recursul declarat de pârâtul I.C. împotriva deciziei civile nr. 1899 din 21 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Buzău, a casat această decizie precum și sentința civilă nr. 3250 din 30 martie 1998 pronunțată de Judecătoria Buzău și pe fond a respins acțiunea privind anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâții Comisia județeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și I.C., S.I. și S.S. ca neîntemeiată.
Rezultă că obiectul celor două acțiuni este diferit; anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 și revendicarea suprafeței de teren de 4600 mp teren loc de casă.
Se arată în cererea de revizuire că prin decizia nr. 1827/1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a statuat irevocabil asupra valabilității titlului de proprietate nr. 25281/85/1994 în sensul că autoarea revizuenților împreună cu ceilalți moștenitori au dobândit proprietatea terenului în litigiu, aspect ce vine în contradicție cu dreptul de proprietate invocat de intimat conform sentinței civile nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzău.
Se observă că prin decizia nr. 1827/1999 s-a încheiat ciclul procesual inițiat de cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august 1994 iar prin sentința civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 s-a soluționat cererea de chemare în judecată a reclamantului N.G. având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 4600 mp. De asemenea părțile au calități procesuale diferite. Astfel nu se poate reține existența condițiilor cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. respectiv existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate.
Așa fiind, cererea de revizuire este nefondată.
La data de 7 octombrie 2004 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvențională formulată de intimatul N.G. prin care se solicită "să anulați hotărârea nr. 1827 din 30 iunie 1999 și sentința nr. 7467 din 28 iulie 1994". Se mai solicită obligarea pârâților din cererea reconvențională la plata de despăgubiri civile.
Cererea reconvențională este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
Pentru cererea reconvențională sediul materiei îl reprezintă art. 119,art. 120,art. 132 și art. 135 C. proc. civ.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, în soluționarea acesteia verificându-se încadrarea în condițiile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., finalitatea pentru revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 fiind respectarea principiului autorității de lucru judecat.
Din analiza cererii reconvenționale se constată că sunt invocate apărări de fond ce nu pot fi analizate cu ocazia soluționării prezentei cereri de revizuire, motiv pentru care a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7679/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7635/2005. Civil → |
|---|
