ICCJ. Decizia nr. 7679/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 12 februarie 1998, C.C. a chemat în judecată, prin acțiune completată ulterior (13 ianuarie 2000), municipiul București, prin primarul general, pe D.V., D.L., B.E. și S.V., decedat în cursul judecății și succedat în drepturi de S.M. (soție supraviețuitoare) și S.L.S. (fiică) pentru revendicarea în temeiul art. 480 C. civ., a imobilului din București, sector 1, compus din 2 clădiri cu terenul aferent și naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
Totodată a cerut a fi constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. 749/17717 din 21 noiembrie 1996 încheiat cu pârâta D.V. pentru apartamentul nr. 2 din imobilul solicitat, nr. 2124/28623 din 20 noiembrie 1996 încheiat cu pârâtul S.V. cu privire la apartamentul nr. 1; nr. 932/17718 din 25 octombrie 1996 ( referitor la încăperile de la parter și mansardă și nr. 791/20072 din 4 noiembrie 1996 încheiat cu pârâta B.E. cu privire la apartamentul nr. 1 de la parter.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 528 din 15 aprilie 2002 a respins, ca nefondată, acțiunea.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul reclamantului, ca nefondat, cu motivarea că dreptul de proprietate (invocat prin acțiune) a fost stins prin efectul Decretului nr. 92/1950, ceea ce face valabil titlul statului și fără relevanță juridică operațiunea de comparare a titlurilor deduse cauzei. Cât privește actele de înstrăinare, acestea fiind încheiate cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu ale art. 480 C. civ.
împotriva soluției de respingere a acțiunii, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că instanțele, aplicând greșit legea, au schimbat temeiul juridic al acțiunii și au ignorat împrejurarea că, bunul fiind preluat cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 (subiectul naționalizării era un mic meseriaș), a fost înstrăinat fără ca titlul statului (al vânzătorului) să fie un titlul valabil.
Fiind vorba, ca atare, de înstrăinarea bunului altuia, era cazul a fi luate în considerare mijloacele sale de apărare și probele care relevă reaua-credință a subdobânditorilor și constatată nulitatea absolută a actelor de vânzare cumpărare atacate, cu consecința obligării pârâtelor să-i restituie în deplină proprietate și posesie bunurile revendicate. A cerut admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este fondat.
Soluționând pricina pe temeiul Legii nr. 10/2001 ( și nu art. 480 C. civ.), inaplicabil la data sesizării lor (12 februarie 1998), instanțele de fond au părăsit cauza petendi (temeiul juridic al cererii de chemare în judecată) și, până la urmă, obiectul procesului. Ca urmare, cu încălcarea esențială a legii, nu au fost examinate toate mijloacele de apărare ale reclamantului referitoare la valabilitatea titlului statului (naționalizarea bunurilor a fost făcută, în accepțiunea reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950) și buna credință a subdobânditorilor (înstrăinarea imobilului reprezintă o vânzare cumpărare a bunului altuia, făcută, potrivit susținerilor reclamantului, în cunoștința de cauză că statul nu este adevăratul proprietar).
Așa fiind și cum în absența stabilirii depline a împrejurărilor de fapt ale pricinii, înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii, s-a impus, în baza art. 313 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecare.
Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. întrucât valoarea obiectului pricinii a rămas nedeterminată la instanțele de fond și nu a putut fi stabilită în recurs, urmează a fi avute în vedere normele dreptului intertemporal deduse în cuprinsul Legii nr. 219/2005 și conținutul art. 725 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7680/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7652/2005. Civil → |
|---|
