ICCJ. Decizia nr. 7774/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7774
Dosar nr. 3287/2005
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată 25 martie 2004 pe rolul Tribunalului Slobozia reclamantul B.G. a chemat în judecată Primăria comunei Dridu prin Primar pentru anularea dispoziţiei nr. 103 din 24 februarie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 şi acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 300.000.000 lei, pentru casa de locuit şi anexe gospodăreşti din comuna Dridu, sat Sărindarele, preluată abuziv şi demolată ulterior. Acţiunea a fost ulterior completată în sensul că s-a solicitat o suprafaţă mai mare de teren precum şi introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice în calitate de pârât faţă de solicitarea despăgubirilor băneşti.
Tribunalul Ialomiţa prin sentinţa civilă nr. 212 din 16 iulie 2004 a admis cererea, a anulat dispoziţia nr. 103/2004, a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în valoare de 2.813.737.500 lei pentru casa de locuit şi anexele gospodăreşti şi în valoare de 4.258.000.000 lei, pentru terenul intravilan în suprafaţă totală de 1,5206 ha, conform opţiunii exprimată de reclamant. În acest sens a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului sumele mai sus arătate.
A fost totodată obligată pârâta Primăria comunei Dridu la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6 milioane lei către reclamant.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că suprafaţa de teren solicitată de 0,669 ha se află în intravilanul comunei Dridu, în prelungirea grădinii şi locului de casă.
S-a constat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) în sensul că reclamantului i se cuvin pentru imobilul preluat abuziv şi demolat măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a constatat că nici terenul nu poate fi restituit în natură, el fiind înstrăinat de CAP unor locuitori ai comunei, conform Decretului nr. 42/1990, pentru construirea de locuinţe. Pe cale de consecinţă în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor băneşti către reclamant.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 2638 din 15 decembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei de fond de D.G.F.P. Ialomiţa şi de Ministerul Finanţelor Publice.
Critica formulată în apel, în sensul că nu s-a putut identifica din cuprinsul expertizei amplasamentul terenului solicitat şi constatările expertului cât priveşte valoarea nu reflectă situaţia reală a bunurilor, nu a fost primită.
S-a constatat că expertizele efectuate în cauză, topografică şi, respectiv, de construcţii civile, s-au întocmit în contradictoriu cu părţile din proces care nu au contestat concluziile experţilor.
S-a mai reţinut că în raport de împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv şi că astăzi construcţia nu mai există, fiind demolată, în mod corect experţii au emis valori pentru bunurile pretinse în raport de datele acestora.
Împotriva acestei hotărâri D.G.F.P. Ialomiţa în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice a declarat recurs, criticând soluţia pentru motivul arătat în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În fapt au fost reluate motivele din apel în sensul că imobilul nu a putut fi identificat în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (3).
Recurentul a solicitat în subsidiar acordarea de despăgubiri sub forma de titluri de valoare nominală.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Instanţele au stabilit corecta situaţie de fapt şi au preluat întocmai constatarea rapoartelor de expertiză care au relevat faptul că CAP Dridu a preocedat pe parcursul a peste 50 de ani la o nouă parcelare. S-a constatat că pârâta la judecata în fond nu a avut obiecţii la concluziile expertului iar instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a stabilit că în situaţia prevăzută de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se cuvin despăgubiri băneşti.
Având în vedere că nu s-au întrunit condiţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru a se justifica critica greşitei aplicări a legii în cazul de faţă şi constatând că instanţele au apreciat corect măsurile prevăzute de lege pentru repararea pagubei produse reclamantului prin preluarea abuzivă a imobilului pretins, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Ialomiţa în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 2638 A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8100/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7829/2005. Civil → |
|---|
