ICCJ. Decizia nr. 767/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 767
Dosar nr. 26900/1/2005
( nr. vechi 10438/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 200.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 28 decembrie 2004 reclamanţii V.D. şi C.L. au chemat în judecată pe primarul comunei Beliş pentru obligarea acestuia să emită o dispoziţie de admitere a notificării formulate de ei la 9 august 2001 pentru acordarea de despăgubiri pentru bunurile enumerate de ei în notificare (fabrică de cherestea, moară, case, grajduri, teren de 5,600 ha) de care au fost deposedaţi abuziv.
Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 606 din 1 aprilie 2005 a admis acţiunea în parte şi a obligat pe primarul comunei Beliş să emită dispoziţie motivată pentru soluţionarea notificării 32 din 9 august 2001 formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanţii au sesizat în temeiul Legii 10/2001 Primăria comunei Beliş cu cerere de restituire a bunurilor ce au aparţinut tatălui şi bunicului lor şi că din 9 august 2001 de când au înregistrat notificarea, până la 28 decembrie 2004 data sesizării instanţei răspunsul la notificare nu a fost elaborat.
S-a considerat că în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea 10/2001 primarul este obligat să soluţioneze pe fond notificarea şi să emită în acest scop o dispoziţie motivată.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia 694/A din 29 iunie 2005 a admis apelul declarat de primarul comunei Beliş împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea.
În motivarea acestei decizii Curtea de apel a reţinut că primarul, sesizat cu notificarea de despăgubire prin echivalent bănesc a unor bunuri, le-a comunicat la 30 august 2001 reclamanţilor că pentru despăgubiri băneşti, competenţa revine Prefecturii.
Această din urmă instituţie la rândul ei le-a comunicat că nu este în măsură să le soluţioneze notificarea, nefiind persoana deţinătoare, ci SC H. SA, sucursala H. Cluj. Curtea a mai reţinut că în prezent notificarea reclamanţilor se află spre soluţionare, la această societate comercială, care a recunoscut că deţine terenurile revendicate sub ape.
Instanţa a reţinut că obligaţia de emitere a unei dispoziţii motivate nu mai stătea în sarcina primarului, de vreme ce se cunoaşte instituţia care deţine bunurile revendicate. S-a considerat că primarul nu mai este ţinut nici la obligaţia de a emite o dispoziţie de identificare a persoanei care deţine bunul, câtă vreme reclamanţii cunoşteau deja această persoană.
Împotriva acestei soluţii reclamanţii au declarat în termen legal recurs criticând hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Reclamanţii, fără a individualiza cele patru motive invocate, au susţinut în fapt că au dovedit că sunt persoane îndreptăţite să revendice bunurile probate cu extrase din cărţile funciare şi că primarul nu le-a rezolvat notificarea mai bine de trei ani. Au sesizat şi Prefectura în încercarea de a determina un răspuns din partea primarului.
Reclamanţii au mai precizat că nu au primit adresa nr. 645 din 30 august 2001 din care rezultă că Primăria nu e competentă să soluţioneze notificarea şi că ori în această ipoteză Primăria era obligată să dea o rezolvare chiar şi în sens negativ cererii lor.
Recursul este neîntemeiat şi se va respinge pentru următoarele considerente:
Din cele patru motive invocate pentru care codul de procedură civilă permite atacarea unei hotărâri nu se regăsesc în datele speţei nici unul din motivele prevăzute la pct. 7, 8, şi 10 din art. 304 C. proc. civ. Hotărârea este motivată în soluţia dată, instanţa nu a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nici nu i-a schimbat înţelesul şi nu s-au indicat probele de care instanţa nu ar fi ţinut cont şi a căror analiză ar fi determinat o altă soluţionare.
Cât priveşte motivul prevăzut de pct. 9, greşita interpretare şi aplicare a legii nici acesta nu este întrunit în datele speţei şi în rezolvarea dată de instanţa de apel.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită în sensul că bunurile revendicate nu se află în administrarea Primăriei pentru ca aceasta să fie competentă să soluţioneze notificarea.
Corespondenţa depusă la dosar în legătură cu bunurile revendicate şi în mod direct în legătură cu notificarea reclamanţilor a dovedit că bunurile înscrise în C.F. din comuna Văleni (fostă Belişu Vechi ) sunt în prezent acoperite de apa lacului Fîntînele, lac aflat în administrarea SC H. SA Această situaţie a determinat trimiterea notificării către această instituţie, lucru ce rezultă din adresa nr. 14 din 20 ianuarie 2004 a Prefecturii Judeţului Cluj.
În această adresă, trimisă petiţionarilor, sunt îndrumaţi solicitanţii să se îndrepte către această societate sau, în caz de refuz, către instanţa de judecată.
Deşi reclamanţii au negat primirea unei adrese de acest fel nu se poate ignora faptul că ei au cunoscut instituţia deţinătoare de vreme ce aceasta le-a cerut declaraţii semnate personal cu privire la revendicările lor şi ei s-au conformat ( conform documentelor depuse în dosarul de apel).
Chemând în judecată pe primarul comunei Beliş care nu mai are în administrare bunurile revendicate, în mod corect instanţa a înlăturat obligaţia acestuia, stabilită la fond - de a emite decizie de soluţionare a notificării.
Reglementările Legii 10/2001 sunt precise în acest caz petiţionarul trebuie să se îndrepte împotriva instituţiei care le deţine.
Or, petiţionarii au intrat deja în corespondenţă cu această instituţie şi ca urmare pretenţia lor ca Primarul mai întâi sesizat cu notificarea să le comunice care este soluţia sa este nefondată.
Obligaţia primarului prevăzută de Legea 10/2001 de a indica persoana deţinătoare, devine, în cazul de speţă, pur formală, de vreme ce s-a dovedit că primarul şi-a declinat competenţa de soluţionare a notificării către instituţiile competente, conform legii şi petiţionarii au intrat deja în dialog cu instituţia deţinătoare. De altfel chiar recurenţii în recursul declarat, recunosc că Primarul nu mai este competent să le rezolve notificarea.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.D. şi C.L. împotriva deciziei civile nr. 694/A din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7585/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7372/2005. Civil → |
|---|
