ICCJ. Decizia nr. 787/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată SC A. SA, sucursala Timișoara, și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, solicitând constatarea existenței unei construcții pe terenurile înscrise în C.F. 114154 Timișoara, respectiv C.F. nr. 67714 Timișoara, clădire edificată de SC A. SA; să se dispună intabularea pârâtei A. SA asupra acestei construcții și înscrierea unei ipoteci execuționale de rangul I asupra clădirii, în favoarea reclamantei, până la concurența sumei de 13.077.675.848 lei.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 492 din 15 mai 2002, a admis acțiunea și,
- a constatat că pe terenul înscris în C.F. 114154 și C.F. nr. 67714 Timișoara, pârâta SC A. SA Timișoara a edificat o clădirea S+P+11 nivele, în valoare de 144.319.320.000 lei, terenul pe care s-a edificat construcția fiind concesionat pârâtei de Statul Român prin Consiliul Local Timișoara,
- a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SA Timișoara asupra construcției în C.F. unificat 114154 Timișoara și C.F. 67714 Timișoara, nr.top 27209/1/1/2/1, pe o suprafață de 1043 mp și nr.top 1713/1/2 pe o suprafață de 228 mp, SC A. SA, având înscris dreptul de concesionare pe 1/1 parte cu nr. 6566/87 și nr.top 27209/1/1/2/4 în suprafață de câte ? părți în favoarea SC A. SA, sucursala Timișoara, CEC Timișoara și B.C.R., sucursala Timișoara, la nr. 6569/1997,
- a dispus înscrierea unei ipoteci execuționale de rangul 1, asupra clădirii, în favoarea SC R. SRL până la concurența sumei de 13.077.675.840 lei.
Prin decizia nr. 134 din 29 octombrie 2002 Curtea de Apel Timișoara, a admis apelurile declarate de pârâtele SC A. SA, sucursala Timișoara, și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 492 din 15 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care a schimbat-o în tot, respingând acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, esențial, instanța de apel a reținut că, în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990, sucursalele, nefiind persoane juridice, nu au calitate procesuală, astfel că nu pot sta în judecată în nume propriu, în speță fiind chemată în judecată, în calitate de pârâtă, sucursala Timișoara nicidecum unitatea cu personalitate juridică SC A.R.A. SA București.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC R. SRL Timișoara susținând că, în mod greșit a fost soluționată excepția privind lipsa calității procesuale pasive, întrucât potrivit unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor SC A.R.A. SA și conform Legii nr. 31/1990, sucursalele pot sta în instanță în nume propriu pentru acte în legătură cu obiectul lor de activitate.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele societății comerciale nu au personalitate juridică, așa încât nu pot sta în proces, în nume propriu, în calitate de pârâte.
Este adevărat, că în speță, potrivit actului constitutiv și hotărârii adunării generale a acționarilor SC A.R.A. SA, s-a acordat o anume împuternicire sucursalelor, aceasta însă, numai cu privire la acte juridice curente legate de îndeplinirea obiectului de activitate al societății și în legătură cu posibilitatea reprezentării în fața instanțelor judecătorești, pentru operațiunile pe care le desfășoară.
Or, în speță, obiectul litigiului este cu totul altul, nu își are izvorul în activitatea societății, ci în dreptul de proprietate asupra unui imobil, al cărui titular, afirmativ, este SC A.R.A. SA
Așadar, instanța de apel a apreciat corect asupra lipsei calității procesuale pasive în considerarea faptului că, în calitate de pârât, a fost chemată în judecată sucursala Timișoara și nu unitatea cu personalitate juridică.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
← ICCJ. Decizia nr. 796/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 749/2005. Civil → |
---|