ICCJ. Decizia nr. 796/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1006 din 25 februarie 2002, Judecătoria Zalău a admis în parte acțiunea formulată de SC A. SA și Agenția Domeniilor Statului, filiala Teritorială Sălaj, împotriva Comisiei Județene Sălaj și Comisie Locale Samsud, a dispus anularea hotărârilor emise de Comisia Județeană Sălaj, pentru suprafața de 92,04 ha teren proprietatea Agenției Domeniilor Statului, filiala Teritorială Sălaj și a obligat comisia să emită o nouă hotărâre prin care să atribuie titularilor trecuți în anexele nr. 32, 37 și 38 suprafața de 117,34 ha teren conform evidențelor de carte funciară, pe vechile amplasamente. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 208 din 23 aprilie 2002 a Tribunalului Sălaj.
în considerentele acestor două hotărâri, s-a reținut, pe baza unei expertize extrajudiciare, că hotărârile nr. 1372/2000, nr. 291/2001 și nr. 292/2001, au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 1/2000, întrucât persoanele cuprinse în anexele nr. 32, 37 și 38, nu au dovedit cu acte proprietatea terenurilor din perimetrul fermei pomicole.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătorești considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și deci hotărârile sunt și vădit netemeinice.
S-au formulat mai multe critici:
în primul rând, se arată că acțiunea este redactată și semnată de avocat, care pretinde că reprezintă interesele reclamantelor, fără a exista vreo dovadă în acest sens, respectiv la fond nu era depus contractul de asistență juridică și nici împuternicirea avocațială, iar în recurs deși exista o împuternicire aceasta nu cuprindea toate elementele prevăzute de art. 93 alin. (3) din Statutul din 31 mai 2001 al profesiei de avocat și anexei nr. X a statului.
Cea de a doua critică se referă la greșita orientare a instanțelor care și-au bazat soluțiile pronunțate în exclusivitate, pe "Memoriul tehnic" întocmit de P.G., anterior litigiului, încălcându-se în acest mod procedura referitoare la propunerea, încuviințarea și administrarea probei cu expertiza, prevăzută de art. 201 și urm. C. proc. civ.
Pronunțarea hotărârilor a avut loc cu încălcarea prevederilor legale privind citarea părților, Agenția Domeniilor Statului la instanța de fond nefiind deloc citată (considerându-se greșit că e reprezentată de avocat, deși nu existau dovezi), iar în recurs, citația a fost preluată de Direcția Generală pentru Agricultură (care nu e parte în proces).
Deși, prin acțiune fusese chemat în judecată și Consiliul Local Samsud, acesta nu a fost citat, și mai mult, instanța trebuia să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză a persoanelor fizice cărora li se reconstituise dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin hotărârile Comisiei Județene Sălaj, ce fuseseră atacate în justiție, pentru a le da posibilitatea să se apere.
De aceea, se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticat, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Zalău.
Recursul în anulare este fondat.
Instanțele au nesocotit prevederile art. 93 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat din 31 mai 2001, adoptat de Uniunea Avocaților din România, potrivit cărora, "avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. X" al statului.
în fața Judecătoriei Zalău, avocatul reclamantelor nu a depus contractul de asistență juridică și nici împuternicirea avocațială, deși acțiunea dedusă judecății este redactată și semnată de avocat.
Dovada calității sale de reprezentant al reclamantelor se impunea cu atât mai mult cu cât Agenția Domeniilor Statului, era o instituție de interes public, care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și care, potrivit art. 5 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 268/2001, este reprezentată în fața instanțelor judecătorești, prin președintele Consiliului de Administrație.
O altă greșeală, constă în neobservarea faptului că Agenția Domeniilor Statului nu are structuri teritoriale cu personalitate juridică, ci doar reprezentanți cu mandat special pentru îndeplinirea anumitor atribuții, urmare abrogării H.G. nr. 46/2000 prin Legea nr. 268/2001. Ori, în speță, acțiunea a fost promovată în numele Agenției Domeniilor Statului, Filiala Teritorială Sălaj.
Acest aspect rezultă și din nota nr. 26066 din 17 aprilie 2001 depusă odată cu cererea de chemare în judecată, la dosar fond.
Nici împuternicirea avocațială depusă în recurs nu a fost valabilă, atâta vreme cât aceasta nu a fost semnată de Președintele Consiliului de administrație, singurul împuternicit, potrivit legii, să reprezinte instituția în raporturile sale cu terții, și nu purta ștampila agenției.
Lipsa dovezii calității de reprezentant este o excepție de fond, sancționată cu nulitatea cererii de chemare în judecată și a tuturor actelor îndeplinire pe parcursul judecății [art. 161 alin. (2) și art. 106 C. proc. civ.] conduce la aplicarea aceleași sancțiuni și asupra hotărârilor judecătorești.
Ambele instanțe, au încălcat procedura referitoare la propunerea, încuviințarea și administrarea probei cu expertiză, prevăzută de art. 201 și urm. C. proc. civ., prin acceptarea unei probe extrajudiciare, probă exclusivă și anume un "memoriu tehnic" întocmit la solicitarea reclamantei SC A. SA anterior procesului.
Textele enunțate mai sus, impun ca atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța socotește de cuviință să cunoască părerea unor specialiști aceasta va numi expertul, statornicind punctele, obiectivele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, iar expertul va cita părțile.
Instanța de fond, avea obligația punerii în discuția părților, a necesității administrării probei cu expertiză, să stabilească ea însăși obiectivele, dând posibilitate și părților la propunerea sau îmbunătățirea acestora. Neprocedând astfel, s-a nesocotit principiul nemijlocirii, care guvernează materia probațiunii în procesul civil.
Cele două instanțe, au pronunțat hotărâri lovite de nulitate, deoarece Agenția Domeniilor Statului nu a fost citată considerându-se greșit că este reprezentată de avocat (fără a exista dovezi legale) iar Consiliul Local Samsud, indicat ca pârât în cererea de chemare în judecată, nu este nici el citat, deși reclamantele nu au renunțat la judecată față de el.
Acțiunea petitorie formulată de Agenția Domeniilor Statului, trebuia soluționată în contradictoriu cu persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 prin hotărârile Comisiei Județene Sălaj (atacate) pentru a le da posibilitatea să se apere, (să depună extrasele de carte funciară, dovezile privind modalitatea trecerii terenului în proprietatea statului, actele de stare civilă pentru a dovezi gradul de rudenie cu fostul proprietar decedat, etc.).
Așa fiind, recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a fost admis, a fost casată decizia civilă nr. 208 din 23 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, (care va cita toate părțile interesate, în vederea administrării tuturor mijloacelor de probă necesare stabilirii adevărului).
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 787/2005. Civil → |
|---|
