ICCJ. Decizia nr. 8224/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8224
Dosar nr. 3549/200.
Şedinţa de la 20 octombrie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2588 din 26 aprilie 2000, Judecătoria Arad a respins acţiunea formulată de reclamantul A.T., în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Arad, SC R. SA Arad, R.F.T., P.G. şi P.V.
Au fost admise cererile de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul local al municipiului Arad formulate de intervenienţii C.A., C.V., M.P. şi M.A., precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de P.G. şi P.V. şi s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4280/1999, încheiat între SC R. SA şi intervenienţii P.G. şi P.V.
Reclamantul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată astfel: intervenienţilor C.A. şi C.V. suma de 1.000.000 lei; intervenienţilor M.P. şi M.A. suma de 1.000.000 lei; intervenienţilor P.G. şi P.V. suma de 1.000.000 lei.
Tribunalul Arad, prin Decizia civilă nr. 1217 din 12 iulie 2000, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantul A.T., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Consiliul local al municipiului Arad, SC R. SA Arad, R.F.T., P.G. şi P.V.
Au fost anulate încheierile de C.F. nr. 5235/1997 şi nr. 15446/1998, prin care s-a intabulat Statul Român, în calitate de proprietar, sub nr. B 12 şi 15, în C.F. Arad, încheierea de C.F. din 9 septembrie 1999, prin care imobilul evidenţiat în C.F. Arad a fost apartamentat, precum şi dispoziţia nr. 636/1999 a Primarului municipiului Arad, privind apartamentarea şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare celor trei încheieri, în C.F. Arad.
S-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului A.T., în calitate de moştenitor al foştilor proprietari de C.F. K.A. şi K.M., restabilind situaţia imobilului în C.F. Arad, anterioară intabulării dreptului de proprietate al statului şi desfiinţând cărţile funciare nou întocmite, după sistarea C.F. Arad.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 435/1996, încheiat între SC R. SA Arad şi R.F.T., privind apartamentul nr.4, din imobilul situat în Arad, înscris în C.F. Arad, la nr. top 1101/I, în prezent având adresa Arad, şi s-a anulat încheierea de C.F., de intabulare a pârâtei R.F.T. sub B4.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4280/1999, încheiat de SC R. SA Arad şi pârâţii P.G. şi P.V., pentru apartamentul nr. 1 situat în acelaşi imobil.
S-a dispus ca serviciul de C.F. a Judecătoriei Arad să facă operaţiunile cuvenite în cărţile funciare, s-au respins cererile de intervenţie formulate de petenţii C.A., C.V., M.P. , M.A., P.G. şi P.V. şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 3.564.000 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Instanţa de apel, în esenţă, a reţinut că instanţa de fond a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă ca legatar universal, însă imobilul a fost preluat de stat cu titlu legal, iar pârâtele Consiliul local al municipiului Arad şi SC R. SA Arad, la judecata în fond, s-au apărat invocând lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
În privinţa calităţii procesuale sunt relevante: certificatul de calitate de legatar nr. 317 din 20 octombrie 1999, prin care s-a stabilit calitatea reclamantului de legatar universal al numitei K.M., decedată la 2 ianuarie 1977; certificatul de moştenitor nr. 11 din 28 februarie 2000, prin care se stabileşte calitatea reclamantului de moştenitor legal al fratelui său A.I., decedat la 9 noiembrie 1997; certificatul de legatar nr. 116 din 21 aprilie 2000, prin care se stabileşte calitatea de moştenitor legal şi testamentar după defuncţii K.A. şi K.M.
Foştii proprietari nu erau exploatatori de locuinţe, pentru că în imobil, la data preluării, locuiau aceştia împreună cu familia lor şi chiriaşi, fără ca în procesul verbal de preluare să existe vreo menţiune cu privire la numărul chiriaşilor, iar în prezent sunt doar patru apartamente.
Preluarea s-a făcut fără titlu şi pentru faptul că dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 erau contrare art. 8, art. 10, art. 11 din Constituţia din 13 aprilie 1948, art. 480-481 C. civ. şi art. 17 alin. (1) şi (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Se mai reţine, că încheierile de intabulare sunt date în anii 1997, 1998, după ce Decretul nr. 92/1950 a fost abrogat. Efectele nevalabilităţii trecerii bunului în proprietatea statului se extind şi asupra operaţiunilor juridice ulterioare, iar buna credinţă a subdobânditorilor nu poate fi reţinută, pentru că aceştia au cunoscut că imobilul nu a fost construit de stat, că A.I., la data de 5 august 1996, a depus cerere de restituire a bunului, iar dreptul de proprietate al pârâtei R.F.T. s-a intabulat după notarea procesului în C.F. de către A.I.
Se mai reţine că, chiar dacă A.I. a decedat, consiliul local nu justifică nesoluţionarea cererii depusă de acesta, deoarece reclamantul este moştenitorul lui A.I.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 3745 din 21 noiembrie 2000, a respins recursurile declarate de pârâţii Consiliul local Arad, SC R. SA Arad, R.F., P.G. şi P.V. împotriva hotărârii pronunţată de tribunal, reţinând că foştii proprietari ai imobilului nu au fost exploatatori de locuinţe, şi că titlul statului nu este valid, pentru că înscrierea în C.F. este constitutivă de drepturi, iar dreptul de proprietate al statului a fost înscris după abrogarea Decretului ntr. 92/1990.
Subdobânditorii nu au fost de bună credinţă, pentru că, în raport cu cererea formulată la data de 5 august 1996 de A.I., nesoluţionată nici în prezent, procedura vânzării trebuia suspendată.
Instanţa de recurs reţine că s-a invocat tardivitatea cererii formulată de A.I., însă data depunerii cererii nu are relevanţă pentru stabilirea bunei credinţe, câtă vreme ambele contracte de vânzare-cumpărare s-au încheiat ulterior datei de 5 august 1996, iar motivul de recurs care priveşte lipsa calităţii procesuale a reclamantului nu poate fi susţinut faţă de certificatele de legatar nr. 317 din 20 octombrie 1999 şi nr. 116 din 21 aprilie 2000 şi certificatul de moştenitor nr. 11 din 28 februarie 2000.
Împotriva deciziei civile nr. 1217 din 12 iulie 2000 a Tribunalului Arad au formulat cereri de revizuire pârâţii P.G., P.V., R.F.T. şi Consiliul local al municipiului Arad, întemeiate pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuenţii solicitând să se desfiinţeze hotărârea tribunalului şi să se respingă apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2588 din 26 aprilie 2000 a Judecătoriei Arad, constatându-se lipsa calităţii procesuale active a reclamantului apelant A.T.
Revizuenţii şi-au întemeiat cererea de revizuiere pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ., susţinând că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad s-a stabilit că legatul invocat de reclamant pentru dovedirea calităţii procesuale active este fals, iar Tribunalul Arad, prin Decizia civilă nr. 654 din 21 octombrie 2002, a respins cererile de revizuire, reţinând că nu s-a făcut dovada că testamentul a fost falsificat de intimatul A.T. sau de o altă persoană şi că ar exista infracţiune de fals.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 259 din 13 februarie 2003, a admis recursul declarat de revizuenţii P.G. şi P.V., a modificat Decizia recurată, în sensul admiterii cererii de revizuire formulată de recurenţii-revizuenţi, a schimbat în tot Decizia revizuită şi a respins apelul declarat de reclamantul A.T. împotriva sentinţei civile nr. 2588 din 26 aprilie 2000 a Judecătoriei Arad, care a fost păstrată.
Instanţa de recurs a reţinut că s-au făcut cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de fals cu privire la testamentul invocat de A.T., iar prin rezoluţia din 12 februarie 2001 s-a dispus clasarea cauzei cu autor necunoscut, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, însă este reţinut faptul că testamentul este un act fals.
Potrivit art. 322 pct. 4, teza a II-a C. proc. civ., s-au efectuat mai multe expertize grafologice, iar majoritatea concluziilor atestă faptul că testamentul nu a fost scris, datat şi semnat de persoana căreia îi aparţin scriptele de comparaţie avute în vedere. Singura scriere care aparţine cu certitudine testatoarei este cea de pe certificatul de căsătorie, iar în rapoartele de expertiză s-a concluzionat că „testamentul olograf nu este semnat de persoana care a semnat actul de căsătorie".
În raport de art. 184 C. proc. civ., falsul se cercetează de instanţa civilă prin orice mijloace de dovadă şi câtă vreme testamentul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 859 C. civ., reclamantul nu justifică calitate procesuală activă pentru a revendica bunul.
Împotriva acestei hotărî a formulat cerere de revizuire reclamantul A.T., invocând art. 322 pct. 2 C. proc. civ., iar Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1390 din 11 iunie 2003, admiţând cererea, a schimbat în tot Decizia civilă nr. 259 din 13 februarie 2003 şi a respins recursul declarat de revizuenţii P.G. şi P.V. împotriva deciziei civile nr. 654 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de revizuire a reţinut că hotărârea poate fi revizuită, deoarece este dată de instanţa de recurs care a evocat fondul, iar dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. sunt întemeiate, pentru că instanţa s-a pronunţat asupra calităţii procesuale active, exclusiv în raport cu testamentul, omiţând „să analizeze aspectul aceleiaşi calităţi procesuale derivate din calitatea de succesor legal al lui K.A.", deşi, prin acţiunea completată, reclamantul a invocat şi calitatea sa de succesor legal al defunctului A.I., care la rândul lui a fost moştenitorul lui K.A., iar instanţa de apel, care a pronunţat Decizia civilă nr. 1217 din 12 iulie 2000, şi-a întemeiat soluţia şi pe calitatea de moştenitor legal. Se mai reţine că, în urma unor „succesiuni succesive", la data introducerii acţiunii A.T. era singurul moştenitor legal al defunctului K.A.
Împotriva acestei hotărâri, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare şi, susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, a cerut să fie casată şi să se respinsă cererea de revizuire formulată de A.T., continuată de A.A.
Se critică hotărârea atacată, pentru următoarele considerente.
Greşit s-a considerat că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care vizează o încălcarea a principiului disponibilităţii, stabilit prin art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Revizuirea poate fi exercitată numai în ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează situaţia în care, din eroare, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în proces sau a acordat mai mult decât s-a cerut.
Potrivit textului, nu se poate reţine că s-a dat mai mult decât s-a cerut, atunci când instanţa a statuat în limitele obiectului cererilor formulate la instanţa de fond, iar art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă numai la obiectul cererilor şi nu la temeiul lor. Revizuirea nu este admisibilă pentru acest motiv, dacă instanţa a comis o greşeală de judecată sau atunci când soluţia de admitere sau respingere a pretenţiilor părţilor este contrară dreptului substanţial.
Or, în speţă, prin Decizia civilă nr. 259 din 13 februarie 2003 nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de revizuire.
În condiţiile în care s-a dovedit că testamentul olograf, pretins a fi întocmit de K.M., este falsificat, respingerea în totalitate a acţiunii nu constituie un caz de plus petita, chiar dacă reclamantul a invocat şi calitatea de moştenitor legal.
Aspectele privitoare la calitatea procesuală activă sunt legate de temeiul cererii de chemare în judecată, iar greşita apreciere a acestor temeiuri reprezintă o greşeală de judecată, care nu poate fi remediată prin calea de atac a revizuirii.
Se mai susţine că, şi pe fond soluţia este greşită, întrucât reclamantul nu are calitate procesuală activă. El nu este moştenitor legal al defunctului K.A., prin efetul unor succesiuni succesive, cum se reţine prin hotărârea atacată.
K.A. a decedat la 14 septembrie 1969, având ca unică moştenitoare pe soţia supravieţuitoare K.M., înscrisă în certificatul de legatar cu cota de 1/1 din masa succesorală. În act există menţiunea că nepoata predecedată a defunctului K.A. (K.M.M.) este străină de succesiune, iar în certificatul de moştenitor nr. 2563 din 8 iunie 1977 este înscris în masa succesorală numai apartamentul situat în str. A.
Potrivit acestor acte, A.I., ascendent privilegiat al fiicei sale K.M.M., nu a dobândit prin succesiune cota indiviză de ¾ din masa succesorală a defunctului K.A., pe care ar fi dobândit-o dacă fiica sa accepta succesiunea, iar A.T. nu putea dobândi ca succesor al acestuia cota respectivă din imobilul care face obiectul procesului.
Prin urmare, în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., iar reclamantul A.T. nu a făcut dovada calităţii procesuale active, nici ca moştenitor legal şi nici ca moştenitor testamentar.
Intimata A.A. a formulat întâmpinare, prin care, în esenţă, a susţinut că regulile impuse de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., sancţionate prin prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., sunt aplicabile şi în cazul în care hotărârea se pronunţă într-o cerere de revizuire, dacă prin aceasta se schimbă hotărârea atacată. Pentru că în dosarul nr. 1650/2001 revizuenţii nu au atacat „soluţia prin care hotărârea supusă revizuirii a reţinut calitatea de moştenitor legal a reclamantului A.T.", invocând ca motiv de revizuire numai lipsa calităţii de legatar a reclamantului, corect, prin Decizia civilă nr. 1390 din 11 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin respingerea în totalitate a acţiunii civile, urmare a judecării pe fond a recursului, instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut.
Susţine intimata, că extinderea efectelor revizuirii cu privire la calitatea de moştenitor legal, necontestată, reprezintă un caz de plus petita şi că Decizia civilă nr. 3745 din 21 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1217 din 12 iulie 2000 a Tribunalului Arad, nemaiputând fi atacată cu recurs în anulare, dezlegările date prin hotărârile supuse controlului judiciar exercitat ca urmare a căilor de atac aflate la dispoziţia părţilor sunt sub incidenţa art. 1201 C. civ. şi nu permit examinarea aspectelor invocate la pct. 17 din recursul în anulare. Decizia atacată prin recursul în anulare evidenţiază caracterul irevocabil al deciziei nr. 1217/2000 a Tribunalului Arad, iar actele notariale nefiind atacate în condiţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, nu pot fi atacate pe calea recursului în anulare.
Recursul în anulare va fi admis, pentru următoarele considerente.
Prin hotărârea atacată cu recurs în anularea s-a produs încălcarea esenţială a art. 322 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea poate fi exercitată numai în cazurile şi pentru motivele prevăzute expres de lege.
Formulând cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 259 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A.T. a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi a susţinut că prin această hotărâre s-au depăşit limitele investirii instanţei prin cererea de revizuire formulată de pârâţi, deoarece, deşi revizuenţii i-au contestat doar calitatea procesuală activă dobândită în baza testamentului olograf, instanţa a ignorat actele şi referirile din Decizia tribunalului privitoare la calitatea de moştenitor legal. Procedând în acest mod, au fost extinse efectele cererii de revizuire.
Dispoziţiile înscrise în art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de revizuentul A.T., nu erau însă aplicabile în cauză.
Prevederile cuprinse în acest text vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii dedus judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, în trei situaţii: între ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a pronunţat, deşi nu s-a cerut (extra petita); nu s-a pronunţat, deşi s-a cerut, (minus petita); s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).
Punctul 2 al art. 322 C. proc. civ. este legat intrinsec de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii hotărârii atacate cu cerere de revizuire, iar în sensul textului, prin noţiunea „lucru cerut" se înţelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii. Acest motiv de revizuire priveşte numai pretenţiile concrete formulate de partea care a investit instanţa cu cererea care face obiectul pricinii şi nu temeiul cererilor formulate.
Or, prin cererea de revizuire formulată de pârâţi s-a solicitat ca Decizia civilă nr. 1217 din 12 iulie 2000 a Tribunalului Arad să fie modificată în tot, să se respingă apelul formulat de reclamant şi, constatându-se lipsa calităţii procesuale a reclamantului-apelant, să se menţină sentinţa instanţei de fond.
Faptul că legatul invocat de reclamant este fals şi că, în raport de această împrejurare, reclamantul nu are calitate procesuală activă, a fost invocat ca temei al cererii de revizuire (art. 322 pct. 4 C. proc. civ.), iar instanţa, prin hotărârea atacată de reclamant cu revizuire, după admiterea cererii de revizuire formulată de pârâţi, a modificat în tot Decizia tribunalului, a respins apelul declarat de reclamant şi a păstrat sentinţa civilă nr. 2588 din 26 aprilie 2000, în sensul cererii revizuenţilor.
Prin urmare, pârâţilor revizuenţi nu li s-a acordat mai mult decât au cerut (plus petita).
După admiterea cererii de revizuire, respingând apelul declarat de reclamant şi păstrând soluţia respingerii acţiunii, cu motivarea că reclamantul, care a invocat un testament fals, nu are calitate procesuală activă, instanţa nu a depăşit limitele sesizării, chiar dacă s-a ajuns la această soluţie, fără să se pronunţe asupra calităţii reclamantului de moştenitor legal al defunctului K.A., conform certificatelor de moştenitor care atestă calitatea acestuia de moştenitor legal al defunctului A.I. şi pe aceea de legatar al defunctei K.M., aceasta din urmă fiind înscrisă în certificatul de moştenitor nr. 116 din 21 aprilie 2000, invocat de reclamant, ca unică moştenitoare legală a defunctului K.A., cu cota de 1/1, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra calităţii procesuale şi în raport de aceste înscrisuri nu se încadrează în noţiunea „lucru cerut", deoarece pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. interesează doar judecarea strictă a pretenţiilor părţii, în limitele obiectului pricinii fixat de aceasta, şi nu reexaminarea modalităţii în care instanţa a stabilit situaţia de fapt, în raport de care a hotărât asupra lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâţii-revizuenţi.
Pentru considerentele expuse, fără a se analiza celelalte critici aduse hotărârii, va fi admis recursul în anulare, se va casa hotărârea atacată, se va respinge cererea de revizuire formulată de reclamantul A.T., continuată de A.A., iar, conform art. 274 C. proc. civ., intimata A.A. va fi obligată să plătească intimaţilor P.G. şi P.V. cheltuielile de judecată efectuate în recursul în anulare, conform chitanţei nr. 450 din 11 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 390 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează şi respinge cererea de revizuire formulată de A.T. (moştenitor A.A.) împotriva deciziei civile nr. 59 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă intimata-revizuentă A.A. să plătească intimaţilor P.G. şi P.V. suma de 1.600 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8194/2005. Civil → |
|---|
