ICCJ. Decizia nr. 8427/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8427
Dosar nr. 14887/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la data de 1 martie 1999 reclamanta R.M. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, comuna Tuzla prin primar, Consiliul local al comunei Tuzla şi SC B.T.T. Costineşti, solicitând ca aceştia să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în comuna Costineşti, compus din teren în suprafaţă de 1224 mp şi construcţia numită V.M., cu anexele ei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilele revendicat au aparţinut autorilor săi şi a fost preluate de stat în mod abuziv prin Decretului nr. 92/1950, cu nerespectarea prevederilor acestui act normativ.
Pe parcursul procesului, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâţi şi, pe SC C.T. Bucureşti şi SC B.T.T. SA Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 307 din 12 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantei, în deplină proprietate şi posesie, imobilul revendicat.
Pârâţii au declarat recurs împotriva sentinţei sus-menţionate, iar prin Decizia civilă nr. 35 din 7 februarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe pentru soluţionarea litigiului cu citarea legală a tuturor părţilor chemate în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 868 din 9 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate. Pe fond, s-a admis acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în comuna Costineşti, compus din teren în suprafaţă de 1224 mp şi construcţii P + 1, denumită vilă 1 (fostă V.M.).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată deoarece acţiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanţelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001; calitatea procesuală pasivă a Statului Român nu se justifică în cauză întrucât imobilul în litigiu nu se află nici în proprietatea şi nici în posesia statului; pe fond, s-a reţinut că acţiunea este întemeiată întrucât din probele administrate a reieşit că proprietarul imobilului este reclamanta, iar naţionalizarea s-a făcut pe numele tatălui său, R.I., astfel că aplicarea decretului de naţionalizare s-a făcut abuziv.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtele SC B.T.T. SA Bucureşti şi SC C.T. SA Bucureşti.
În motivarea apelului său, SC B.T.T. SA Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că imobilul construit este deţinut în exclusivitate de SC C.T. SA, iar cu privire la teren nu s-a lămurit cui aparţine posesia.
Apelanta SC C.T. SA a susţinut că instanţa de fond nu a soluţionat problema incidenţei dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 asupra acţiunilor în revendicare pronunţate anterior intrării în vigoare a acestei legi, iar pe de altă parte netemeinicia hotărârii referitor la construcţia revendicată, întrucât reclamanta nu a prezentat nici un act de proprietate cu privire la acest bun.
Prin Decizia civilă nr. 727/c din 21 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-au admis apelurile şi s-a schimbat în parte sentinţa atacată, astfel: s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei apelante SC B.T.T. SA, în cererea având ca obiect revendicarea construcţiei; s-a respins acţiunea având ca obiect revendicarea construcţiei, formulată în contradictoriu cu SC B.T.T. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate; s-a respins acţiunea având ca obiect revendicarea construcţiei, formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, ca nefondată; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În motivarea acestei soluţii s-au reţinut următoarele: comparând titlurile părţilor şi reţinând caracterul preferabil al celui în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în mod corect instanţa de fond a obligat pârâta SC B.T.T. SA să lase reclamantei, în deplină proprietate şi posesie, imobilul revendicat. Referitor la construcţie, s-a reţinut că singurul posesor şi titular al unui drept real asupra acesteia este, în prezent, pârâta SC C.T. SA care a dobândit bunul ca efect al contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 68–72 din 30 iunie 1998 încheiate de SC B.T.T. SA cu ceilalţi acţionari ai societăţii. Din cele menţionate rezultă că, se reţine în motivare, în acţiunea având ca obiect revendicarea construcţiei, reclamanta nu a făcut dovada identităţii dintre pârâta SC B.T.T. SA şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte în cererea menţionată este întemeiată.
S-a mai reţinut că nu poate fi reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nici una din părţi nu a solicitat aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Instanţa de apel a reţinut ca întemeiată critica invocată de apelanta SC C.T. SA referitoare la neidentificarea construcţiei revendicată, reclamanta nu a dovedit că este proprietarul construcţiei deoarece nu a probat un fapt esenţial şi anume identitatea dintre acest imobil şi cel existent la data naţionalizării pe terenul al cărui proprietar este.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- referitor la construcţii, instanţa a reţinut, cu o motivare contradictorie şi neargumentată, că pârâta SC C.T. SA Bucureşti a dobândit bunul ca efect al contractelor de cumpărare a acţiunilor, încheiate la 30 iunie 1998 cu SC B.T.T. SA Bucureşti, însă, din analiza actelor încheiate între aceste părţi rezultă că SC B.T.T. SA Bucureşti a vândut acţiunile sale şi nu activele din patrimoniu. Instanţa s-a aflat în eroare asupra construcţiei, confundând acţiunile vândute cu mijloacele fixe înregistrate în patrimoniul SC B.T.T. SA Bucureşti, respectiv vila nr. 2 (fosta V.M.), care nu a făcut şi nu face parte din capitalul social al SC C.T. SA Bucureşti, care a rămas ca mijloc fix în patrimoniul SC B.T.T. SA Bucureşti, administrat de SC C.T. SA Bucureşti.
Ca atare, solicită a se reţine calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC B.T.T. SA Bucureşti şi admiterea acţiunii şi cu privire la construcţia aflată pe teren.
- în mod netemeinic şi nelegal a fost respinsă acţiunea pentru revendicarea construcţiei, V.M., pentru care s-au produs dovezi, cu acte şi testimoniale, privind existenţa construcţiei, identificată pe terenul revendicat şi prin expertizele efectuate în cauză şi identitatea acesteia cu imobilul menţionat şi în anexa la Decretul nr. 92/1950, în care s-a înscris „imobil complet".
La data de 24 octombrie 2005 s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă SC B.T.T. SA Bucureşti.
Întrucât aceasta a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut-o ca şi concluzii scrise.
Verificând Decizia atacată, în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
După cum au reţinut şi instanţele anterioare, în cauză s-a dovedit în mod incontestabil că recurenta-reclamantă este proprietara imobilului–teren, conform actului de vânzare-cumpărare încheiat la 17 ianuarie 1938, dosar nr. 2096/1999 al Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Pe acest teren s-a edificat construcţia, P+1, în perioada anilor 1938–1941, după cum s-a constatat şi prin raportul de expertiză efectuat iniţial în cauză, acelaşi dosar.
În anexa la Decretul nr. 92/1950, imobilul în litigiu este menţionat la poziţia 171, ca „imobil complet".
Referitor la construcţii, prin acelaşi raport de expertiză s-a reţinut că la această clădire, după anul 1950 s-au efectuat numai lucrări de întreţinere şi reparaţii.
Printr-un proces-verbal încheiat la data de 4 septembrie 1996 de Consiliul local al comunei Tuzla, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, se constată că locuinţa solicitată de R.M. a fost trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, poziţia 171, şi la data trecerii în proprietatea statului imobilul respectiv avea destinaţia de locuinţă (dosar 1305/c/2003 al Curţii de Apel Constanţa).
În cauză au fost audiaţi şi martori, dosar nr. 2096/1999, care au făcut referiri în legătură cu construcţia imobilului tip vilă şi compunerea acestuia din 18 camere.
Faţă de considerentele arătate, Curtea reţine că în cauză s-a făcut dovada existenţei construcţiei revendicate pe terenul proprietatea recurentei-reclamante, la data naţionalizării.
Coroborând această concluzie cu prezumţia legală instituită prin art. 492 C. civ. cu privire la identitatea dintre proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei edificată pe acesta, prezumţie necombătută de intimaţi, se constată că recurenta-reclamantă este proprietara construcţiei revendicate, contrar celor reţinute prin Decizia recurată.
În atare situaţie, trebuie reconsiderată situaţia intimatei SC B.T.T. SA, în sensul că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Intimatele-pârâte nu au opus un veritabil titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în cadrul operaţiunilor de privatizare a respectivelor societăţi comerciale tranzacţionându-se cu privire la acţiuni (corespondent al capitalului social) şi nu cu privire la active (corespondent al patrimoniului).
Faţă de toate considerentele expuse, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, instanţa de apel dispunând în mod eronat respingerea acţiunii având ca obiect revendicarea construcţiei formulată de reclamantă.
Astfel fiind, urmează a se admite recursul, şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., se va dispune casarea deciziei recurate şi respingerea apelurilor declarate de pârâţi împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.M. împotriva deciziei civile nr. 727/c din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia atacată şi respinge apelurile declarate de pârâţii SC C.T. SA Bucureşti şi SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 868 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Constanţa pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8498/2005. Civil → |
|---|
