ICCJ. Decizia nr. 8529/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8529
Dosar nr. 16339/200.
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 iunie 2003 reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Roşiorii de Vede, obligarea să-i acorde despăgubiri prin echivalent bănesc compensator valorii imobilului compus din suprafaţa de 80 mp teren loc de casă, casă cu 4 camere şi prăvălie situate în localitatea Roşiorii de Vede.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, deşi prin sentinţa civilă nr. 3811 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman a fost anulată dispoziţia nr. 347 din 17 aprilie 2002 emisă de pârâtă, aceasta din urmă nu s-a conformat să-i facă oferta de despăgubiri băneşti pentru imobilul indicat în acţiune, cu toate că a solicitat şi prin cererea nr. 3080 din 4 februarie 2003 ca pârâta să se procedeze în temeiul menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 682 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să-i plătească suma de 337.500.000 lei, reprezentând despăgubiri prin echivalent bănesc, conform Legii nr. 10/2001.
Prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta nu a respectat dispoziţiile hotărârii judecătoreşti prin care era obligată să-i facă reclamantei oferta de restituire prin echivalent sub forma de despăgubiri băneşti, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, acţiunea reclamantei este întemeiată.
Apelul pârâtei împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 848 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, iar sentinţa tribunalului schimbată în temeiul respingerii acţiunii reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a reţinut că primăria nu are atribuţiuni în materia analizată şi nici prerogative generale cu privire la acordarea despăgubirilor, prezumtive cum au fost statornicite prin Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
La termenul de judecată din 28 octombrie 2005, prin petiţia depusă la dosar reclamanta a învederat instanţei că ulterior soluţionării apelului, respectiv la data de 20 iulie 2004, pârâta a emis dispoziţia nr. 421 prin care i-au fost acordate despăgubirile solicitate şi pe care le-a acceptat, astfel încât cauza a rămas fără obiect.
Anexat cererii a fost depusă dispoziţia la care se face referire în petiţie şi din care rezultă îndeplinirea obligaţiei ce constituie obiectul cauzei.
Faţă de situaţia învederată, de poziţia procesuală a recurentei, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.S. împotriva deciziei nr. 848 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8486/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8532/2005. Civil → |
|---|
