ICCJ. Decizia nr. 8573/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8573
Dosar nr. 3164/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2005
Asupra recursului de fată constată:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 259 de la 25 septembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 764/2003, a constatat că reclamanţii T.A., T.M. şi D.T. sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 60.791.642 lei, în contradictoriu cu A.P.A.P.S.
A reţinut instanţa că pe terenul în suprafaţă de 1000 mp ce a aparţinut autorului reclamanţilor, T.A., T.M. şi D.T., a fost construit un magazin de către SC R. Rovinari, înstrăinat către SC M. SRL.
Imobilul a fost preluat de stat fără titlu, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Arată instanţa că A.P.A.P.S. are legitimitate procesuală, deoarece imobilul a aparţinut SC R. SA Rovinari, ale cărei acţiuni sunt deţinute de acesta , fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat ulterior către SC M. SRL Ţicleni.
Apelul declarat de pârât A.P.A.P.S. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia Curţii de Apel Craiova cu nr. 5173 din 12 decembrie 2003.
În motivarea deciziei pronunţate se arată că excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a prematurităţii acţiunii sunt neîntemeiate întrucât imobilul a fost înstrăinat de A.P.A.P.S. în cadrul procesului de privatizare, că reclamanţii au ratificat-o pe apelantă pentru acordarea măsurilor reparatorii cuvenite, că aceasta nu a răspuns la notificare, neoferind reclamanţilor posibilitatea de a negocia.
Decizia pronunţată în apel a fost recurată de apelanta pârâtă.
Motivele de recurs, întemeiate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., privesc următoarele aspecte:
1.Pe cale de excepţie:
1.1. Lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei deoarece conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 5 decembrie 1997 încheiat între SC R. SA, vânzător, şi SC M. SRL, cumpărător s-a vândut activul „complex comercial Ţicleni" şi drept urmare imobilul s-a aflat în patrimoniul vânzătoarei şi nu al A.P.A.P.S. care administrează acţiunile deţinute de stat şi nu activele.
Totodată reclamanţii intimaţi au optat pentru despăgubiri băneşti şi nu pentru măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001.
1.2. Cererea de chemare în judecată a fost prematur formulată întrucât prin Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură necontencioasă care nu a fost epuizată conform art. 21 şi următoarele din lege.
Ambele instanţe au obligat recurenta la măsuri reparatorii prin echivalent, în situaţia în care aceste măsuri nu s-au cerut de către intimaţi şi nu s-a făcut dovada procedurii administrative obligatorii.
1.Pe fond:
Potrivit Legii nr. 10/2001, A.P.A.P.S. nu are competenţa de a restitui în natură imobilele şi nici de a acorda despăgubiri băneşti, ci doar la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În conformitate cu dispoziţiile art. 27 din lege, instanţele de judecată au rolul de a stabili valabilitatea titlului statului pe baza probatoriului administrat şi funcţie de acest statut persoana îndreptăţită va adresa notificare exclusiv pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Recurenta este obligată să acorde măsuri reparatorii prin echivalent numai în condiţiile art. 27, cu îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe: imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil; instanţa să se fi pronunţat asupra acestui aspect, iar imobilul să facă parte din patrimoniul societăţii privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Totodată intimaţii, în dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită nu au depus în copii legalizate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi a calităţii de succesor în conformitate cu art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Numai în aceste condiţii recurenta era obligată să răspundă în termen de 60 zile, termen care este de recomandare.
Instanţa a acordat intimaţilor ceea ce nu s-a cerut deoarece prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri în sumă de 50 milioane lei şi nu măsuri reparatorii prin echivalent.
Nelegal instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat cu titlu valabil.
Măsurile reparatorii prin echivalent trebuiau acordate de SC R. SA, în condiţiile art. 24 din lege sau de către prefectură, în condiţiile art. 36 din lege.
Recursul este nefondat.
Reclamanţii T.A., T.M. şi D.T., la 7 aprilie 2001 au notificat SC M. SRL pentru despăgubiri în sumă de 50 milioane lei pentru terenul în suprafaţă de cca. 1600 mp situat în zona centrală a oraşului Ţicleni.
Notificarea a fost retransmisă A.P.A.P.S. astfel cum rezultă din adresa emisă de recurent reclamantului T.A. la 8 ianuarie 2002 sub nr. 50/4772 (fila 7 dosar fond).
Rezultă astfel că reclamanţii au notificat recurenta, care avea obligaţia de a răspunde solicitanţilor în termenul prevăzut de art. 27 alin. (2) din lege.
În condiţiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică nu emite Decizia sau dispoziţia prevăzută de art. 23 din lege în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptăţite dreptul de a se adresa instanţei competente, tribunalul, pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă. Absenţa răspunsului persoanei juridice are valoarea unui refuz de acordare a despăgubirilor solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în condiţiile acestei proceduri.
A considera, conform susţinerilor recurentei, că plângerea este prematură, înseamnă a nesocoti caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 şi a obstacula persoanele îndreptăţite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aştepte în mod nelimitat un răspuns.
Cum reclamanţii au înţeles să declanşeze procedura administrativă cerută de lege, susţinerile recurenţilor referitoare la neepuizarea acestei etape sunt nefondate câtă vreme culpa aparţine recurentei care nu a emis decizie sau dispoziţie motivată în termenul stabilit prin lege specială.
Terenul pentru care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri a aparţinut SC R. Rovinari, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflat la fila 37 dosar fond, care l-a înstrăinat împreună cu edificiul comercial aflat pe acesta, către SC M. SRL anterior datei de 23 decembrie 1998 (filele 2 şi 4 dosar fond).
Reclamanţii nu au invocat lipsa titlului valabil al statului, astfel încât, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din lege în sensul că persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate de instituţia publică care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.
Nefondate sunt şi susţinerile referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut câtă vreme reclamanţii au folosit terenul generic de despăgubiri, indicând şi valoarea acestora.
Recurenta avea obligaţia să califice cererea formulată funcţie de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în limita competenţelor sale, şi, stabilind regimul juridic al bunului preluat abuziv, să respecte instituţia măsurilor reparatorii strict individualizate.
Investită cu soluţionarea cererii formulate, instanţa a procedat la calificarea acesteia, la stabilirea regimului juridic al bunului şi, drept consecinţă, la stabilirea valorii bunului pentru care se vor acorda măsurile reparatorii prin echivalent.
Referitor la calitatea de persoană îndreptăţită se constată că intimaţii reclamanţi, prin actul de vânzare cumpărare încheiat la 22 ianuarie 1915 (fila 3) şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 190 din 30 ianuarie 2001 (fila 10) au făcut pe deplin îndeplinirea cerinţelor legale.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în limitele investirii, astfel încât, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. împotriva deciziei civile nr. 456 din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8574/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8486/2005. Civil → |
|---|
