ICCJ. Decizia nr. 8430/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8430
Dosar nr. 18908/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 387 din 1 aprilie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de contestatorul R.N. în contradictoriu cu intimaţii Primarul Comunei Voluntari şi Consiliul Local al Comunei Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
A dispus modificarea dispoziţiei nr. 408 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Voluntari în sensul că a dispus restituirea suprafeţei de 60.000 mp teren situată în comuna Voluntari, judeţul Ilfov, petenţilor R.I., R.N., R.E. şi M.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că petentului prin dispoziţia nr. 408 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Voluntari i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 45.100 mp, teren situat în comuna Voluntari, judeţul Ilfov.
S-a mai reţinut că în cauză s-a făcut dovada cu Decizia civilă nr. 25/1994 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, că numiţilor R.G. şi R.N. li s-a restituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6 ha.
În acest sens a fost depusă schiţa de plan, vizată la 11 octombrie 2000 la Primăria Comunei Voluntari, prin care s-au identificat construcţiile şi terenul.
În baza art. 1, art. 9 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis cererea având în vedere că prin dispoziţia nr. 408/2003 petenţilor R.E., M.T. şi R.I. (moştenitorii lui R.G. conform certificatului de moştenitor nr. 51/1997), precum şi lui R.N. li s-a resconstituit dreptul de proprietate pentru 45.100 mp
Prin apelul declarat de intimaţi s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate, susţinându-se că instanţa de fond nu era competentă să judece pricina, competenţa revenind Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte şi litigii de muncă, atâta timp cât dispoziţia nr. 408/2003 este un act administrativ emis de primar în temeiul art. 71 din Legea nr. 215/2001, că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă în cauză, parte trebuind să fie Consiliul Local al comunei Voluntari şi că Primăria comunei Voluntari şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt titularii dreptului solicitat.
Prin Decizia civilă nr. 1572/A din 30 iunie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul declarat de intimaţii Primarul Comunei Voluntari şi Consiliul Local al Comunei Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinţei civile nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-contestator R.N.
A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins contestaţia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a reţinut că instanţa de fond a fost investită cu o contestaţie împotriva deciziei prin care Primăria Voluntari a soluţionat notificarea contestatorului R.N. prin care acesta a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu (respectiv a suprafeţei de 14.900 mp până la concurenţa suprafeţei de 60.000 mp).
Avându-se în vedere că temeiul de drept al contestaţiei se regăseşte în art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că soluţionarea contestaţiilor este de competenţa secţiilor civile ale tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii teritoriale, s-a conchis că excepţia lipsei competenţei materiale invocată este nefondată.
S-a apreciat ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Comunei Voluntari şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Comunei Voluntari.
În acest sens, s-a avut în vedere că unitatea deţinătoare a imobilului este Consiliul Local al Comunei Voluntari care are calitate procesuală pasivă întrucât în patrimoniul acestuia se află imobilul ce formează obiectul litigiului.
În acest sens au fost invocate dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare singura cu drept de dispoziţie a patrimoniului său. S-a mai arătat că dreptul de dispoziţie se exercită de către persoana juridică deţinătoare, respectiv Consiliul Local al Comunei Voluntari prin reprezentantul său legal care este primarul comunei Voluntari dar care nu poate sta în proces în nume propriu, atâta timp cât nu deţine imobilul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul R.N. solicitând admiterea lui, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
Invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ. criticile vizează următoarele aspecte:
O primă critică se referă la faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că unele sunt contradictorii ori chiar străine pricinii. Astfel, deşi la fond şi în apel nu s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului comunei Voluntari şi a Consiliului Local Voluntari, susţinându-se chiar calitatea procesuală pasivă a primarului, s-a reţinut că numai Consiliul Local Voluntari ar avea această calitate. În ceea ce priveşte Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, deşi se susţine că nu are capacitate procesuală de exerciţiu, a fost admis apelul pe care l-a exercitat.
În al doilea rând, se învederează că instanţa de apel a încălcat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi a aplicat greşit art. 21 din aceeaşi lege.
Se mai arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv asupra a două concepţii invocate, inadmisibilitatea declarării apelului de către Primăria Voluntari, care nu a fost parte la soluţionarea litigiului pe fond (art. 294 C. proc. civ. interzice schimbarea părţilor în faza apelului) şi lipsa calităţii de reprezentant al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a primarului comunei Voluntari.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Trebuie reţinut că în apel nu a fost invocată lipsa calităţii procesuale a Primăriei comunei Voluntari şi a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel susţine în motivarea hotărârii că Primarul nu are calitate procesuală pasivă şi că această calitate ar fi putut să o aibă numai Consiliul Local Voluntari.
În aceste condiţii, având în vedere că apelanţii nu au contestat calitatea pasivă a Primarului comunei Voluntari, ci dimpotrivă, au susţinut că acesta are calitate procesuală pasivă, instanţa de apel s-a pronunţat pe un motiv străin de natura pricinii cu care a fost investită.
În ceea ce priveşte Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a susţinut că nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu are dreptul de dispoziţie cu privire la restituirea imobilului, iar pe de altă parte, neavând personalitate juridică nu poate sta în cauză în nume propriu, ceea ce conduce la concluzia că nu are capacitate procesuală de exerciţiu. Lipsa capacităţii de exerciţiu nu îi dădea dreptul să exercite calea de atac a apelului.
Cu toate acestea, în apel se reţine pe de o parte că nu are capacitate de exerciţiu, iar pe de altă parte i se admite calea de atac exercitată (apelul), fiind evident aspectul contradictoriu al considerentelor, ceea ce conduce la incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Întemeiată este şi critica bazată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Instanţa a reţinut că numai Consiliul Local Voluntari putea să aibă calitate procesuală pasivă, deoarece era titularul dreptului de proprietate şi al dreptului de dispoziţie de a restitui imobilul, invocând dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Raţiunea incidenţei art. 21 din legea menţionată reprezintă o aplicare greşită a legii şi o încălcare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3), potrivit cărora „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti".
Potrivit capitolului II, art. 20.5 din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, „în cazul în care unitatea obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti". Rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local, responsabilitatea legii aparţinând în totalitate primarului.
Cu toate acestea se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local în vederea asigurării transparenţei actului decizional.
În speţă este indiscutabil că Primarul comunei Voluntari avea calitate procesuală pasivă şi nu Consiliul local Voluntari, instanţa încălcând astfel dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc calitatea primarului de a sta în proces, făcând şi o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 21 din aceeaşi lege.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul local Voluntari a fost numită prin dispoziţia primarului, astfel că, fiind constituită în temeiul legii, pentru soluţionarea notificărilor, are o natură jurisdicţională şi trebuie să stea în proces în nume propriu.
De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).
În apărare, intimaţii din apel au invocat în apărare excepţia inadmisibilităţii apelului de către Primăria comunei Voluntari, susţinându-se că nu a fost parte în proces şi că art. 294 C. proc. civ. interzice schimbarea părţilor în calea de atac, cât şi excepţia lipsei calităţii de reprezentat a primarului comunei Voluntari pentru Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, excepţie cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat.
Este adevărat că Primăria Voluntari nu a fost parte la instanţa de fond, calitate procesuală pasivă având numai Primarul localităţii Voluntari şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a acestei localităţi. Chiar Primăria arată expres că nu este persoană juridică şi nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, iar pe cale de consecinţă nu putea declara recurs.
În altă ordine de idei, se reţine că nu a fost depus nici un mandat prin care Primăria sau Primarul să formuleze apel în numele Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Faţă de toate aceste considerente, criticile recurentului contestator fiind întemeiate, urmează a fi admis recursul, să fie casată Decizia recurată, iar ca urmare a respingerii apelului declarat de intimaţii Primarul comunei Voluntari şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunei Voluntari să fie menţinută ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul R.N. împotriva deciziei civile nr. 1572/A din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată şi respinge apelul declarat de intimaţii Primarul Comunei Voluntari şi Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a Comunei Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8536/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8439/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
