ICCJ. Decizia nr. 8713/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții Ș.C. și Ș.S. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului situat în Galați, și anularea dispoziției nr. 40 din 5 august 2002 emisă de pârâtă.
în motivarea acțiunii, au arătat în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5061 din 19 noiembrie 1975 de notariatul de Stat Județean Galați, au devenit proprietarii imobilului în litigiu, pentru care au plătit un preț al vânzării de 20.000 lei în care s-a inclus și suprafața de teren aferentă.
Ulterior, în baza planului de sistematizare imobilul a fost demolat.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 212/F din 8 mai 2003, a admis acțiunea și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților suprafața de 171,2 mp, teren situat în Galați, , având ca vecinătăți: la nord str. T., la est imobilul nr. 47 proprietatea D.M., la sud imobil str. G., la vest imobil str. G. C.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că, imobilul în litigiu, a devenit proprietatea reclamanților conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5061, transcris sub nr. 4713 din 19 noiembrie 1975, imobil demolat, conform autorizației de demolare nr. 519 din 2 martie 1987.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul municipiului Galați, criticând-o ca nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță a neglijat regimul juridic al terenului, care este cel prevăzut de Legea nr. 10/2001, că deși reclamanții au solicitat doar terenul, instanța a restituit un imobil (construcție + teren) ignorând dispoziția nr. 40 din 5 august 2002.
La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2003, reclamanții intimați au formulat o cerere de aderare la apelul formulat de pârâtul Primarul municipiului Galați, numai în ceea ce privește faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra desființării dispoziției nr. 40 din 5 august 2002.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 168A din 4 noiembrie 2003, a admis apelurile declarate de pârâtul Primarul municipiului Galați și reclamanții Ș.C. și Ș.S., a schimbat în parte sentința civilă nr. 212 din 8 mai 2003 a Tribunalului Galați și în consecință:
A anulat dispoziția nr. 40 din 5 august 2002 emisă de Primarul municipiului Galați.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au contestat dispoziția nr. 40 din 5 august 2002 emisă de Primarul municipiului Galați, prin care cererea de restituire în natură a imobilului (teren) situat în Galați, le-a fost respinsă cu motivarea că, terenul revendicat nu a fost proprietatea reclamanților.
A mai reținut instanța de apel, că față de clauzele contractului de vânzare-cumpărare nr. 5061/1975, reclamanții puteau uza de calea prevăzută de Legea nr. 18/1991, dar neutilizarea acestei proceduri nu face imposibilă restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001, întrucât prevederile art. 8 alin. (1) exclud din domeniul său de aplicare terenurile agricole și forestiere iar nu cele reglementate de art. 36 (terenuri intravilane cu altă destinație trecute în proprietatea statului).
Ca atare, apelul a fost admis numai cu privire la motivul vizând anularea dispoziției nr. 40 din 5 august 2002 emisă de pârâtul apelant, Primarul municipiului Galați.
în contra acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Galați, invocând art. 304 pct .4, 6 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență, că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul aplicării dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv ce se poate extinde și la aplicarea greșită a legii.
A mai invocat faptul că, instanța a acordat reclamanților mai mult decât au cerut, respectiv imobil cu terenul aferent.
în raport cu motivele invocate și dezvoltarea acestora, recursul nu este fondat.
Enunțând cazurile de casare reglementate prin art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Primarul municipiului Galați a susținut că nelegalitatea deciziei atacate este dată de faptul că instanța de apel, care trebuia să se supună legii iar nu să o modifice, statuând că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclude din domeniul de aplicare al acestei legi doar terenurile agricole și forestiere, nu și cele reglementate prin art. 36 din Legea nr. 18/1991, a procedat pe de o parte la modificarea legii, depășind atribuțiile puterii judecătorești, și pe de altă parte a încălcat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, fără nici o distincție în funcție de natura terenurilor "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată".
Asemenea susțineri nu sunt întemeiate.
Ceea ce a fost dedus judecății a fost contestația pe care Ș.C. și Ș.S. au formulat-o împotriva dispoziției emise de primar în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în rezolvarea unei cereri de restituire obiect al notificării făcute potrivit art. 21 din aceeași lege.
Competența soluționării unei atari contestații este de competența exclusivă a instanțelor judecătorești în primă instanță și în căile de atac, potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.
în cadrul acestei competențe, instanțele de judecată au și atribuția de a statua asupra imobilelor care fac sau nu obiectul Legii nr. 10/2001, inclusiv deci a condițiilor de aplicare a prevederilor art. 8 alin. (1) din lege.
Statuând în sensul că terenul în litigiu din cauza de față face obiectul Legii nr. 10/1991, nefiind exclus prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. (1) din lege, instanța de apel a hotărât în limitele atribuțiilor sale conferite prin lege, fără a modifica însăși legea și fără a încălca atribuțiile altor puteri ale statului, cum greșit se susține prin recursul examinat.
Procedând în modul descris, instanța de apel nu a încălcat nici prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 (și ale art. 34 din Legea nr. 1/2000) având ca obiect retrocedarea terenurilor din intravilan trecute în proprietatea statului și rămase libere, către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, au devenit inaplicabile, fiind expres și indirect abrogate (art. 52), mai exact înlocuite de dispozițiile corespunzătoare ale noii legi, singurele aplicabile.
Ori, prin recurs nu se mai critică lipsa dreptului contestatorilor de a beneficia de restituirea terenului în natură prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001, așa cum s-a criticat prin apel de către actualul recurent, astfel că nici instanța de recurs nu poate cerceta legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, dat fiind că, spre deosebire de apel, recursul este nedevolutiv, fiind o cale de atac de reformare pentru cazurile de nelegalitate invocate din rândul celor prevăzute prin art. 304 C. proc. civ.
Nu este real nici motivul de recurs încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că, deși contestatorii au cerut numai restituirea terenului, instanțele ar fi restituit "un imobil cu teren aferent".
Astfel, din partea păstrată în apel din dispozitivul hotărârii primei instanțe rezultă că Primăria municipiului Galați a fost obligată să lase în deplina proprietate și posesie a reclamanților Ș.C. și Ș.S. "imobilul situat în Galați, având drept vecini: la nord str. Transilvaniei, est imobil nr. 47 proprietatea D.M., sud imobil str. G., la vest imobil str. C. cu o suprafață aferentă de 171,2 mp conform raportului de expertiză tehnică care face parte integrantă din prezenta".
Din considerentele hotărârii, care explică dispozitivul, rezultă că forma și dimensiunile imobilului corespund cu cele din planul releveu 115 - 87..., cu specificarea că locuința a fost demolată, existând numai o parte din pereții de la nord și de la est.
Este evident că s-a dat ceea ce s-a cerut, adică terenul, mențiunea că pe acesta se află resturile unei construcții nesemnificând că s-a acordat altceva decât acel teren.
Pentru toate cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8714/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8715/2005. Civil → |
|---|
