ICCJ. Decizia nr. 8783/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8783
Dosar nr. 6594/2005
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată reclamanţii N.A., N.D. şi S.E.E. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti şi R.A. A.P.P.S. şi a solicitat obligarea celei de a doua pârâte să restituie în natură o suprafaţă de teren de 374,66 mp pe care o deţin în administrare, situată în Bucureşti. Au fost invocate prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii se arată că deşi a transmis „notificare" pârâta refuză restituirea în natură a termenului.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, iniţial sesizată, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 473 din 14 mai 2004, în baza probelor administrate inclusiv a unei expertize topo, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat cele două pârâte să restituie în natură suprafaţa de teren de 361,17 mp, situat în Bucureşti.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au notificat Primăria municipiului Bucureşti solicitând restituirea suprafeţei de 645,50 mp teren ce a aparţinut autoarei lor N.I. teren cuprins în parcela 19.
Primăria municipiului Bucureşti prin dispoziţia nr. 557 din 30 iulie 2002 a dispus restituirea suprafeţei de 271,84 mp ce o avea în administrare iar pentru restul suprafeţei de teren a înaintat dosarul pârâtei R.A. A.P.P.S.
Expertiza topo a stabilit că din suprafaţa de teren rămasă în administrarea acestei pârâte, 361,53 mp fac parte din parcela 19, teren ce a aparţinut autoarei reclamanţilor. Terenul este liber de orice construcţie.
S-a apreciat în consecinţă că, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 (art. 24) reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească în natură terenul ce formează obiectul acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 138 din 9 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de R.A. A.P.P.S.; a admis apelul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, faţă de care a respins acţiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.A. A.P.P.S. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că: actul care încheie procedura de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001 este Decizia sau dispoziţia organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, act ce în speţă nu a fost emis şi pe cale de consecinţă în mod greşit s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii; acţiunea este şi inadmisibilă deoarece conform Legii nr. 10/2001, restituirea nu se poate face direct prin instanţă ci numai prin procedura legii speciale; după intrarea în vigoare a acestei legi nu mai este posibilă o acţiune în revendicare conform dreptului comun; greşit s-a respins cererea de introducere în cauză a Statului Român ca titular al dreptului de proprietate; terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 ca bun abandonat iar reclamanţii trebuiau să dovedească legătura de cauzalitate între măsurile de persecuţie la care se referă dispoziţiile art. 2.4 din HG nr. 498/2003 şi abandonul proprietăţii.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Legea nr. 10/2001 ca lege specială reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Conform art. 1 alin. (1) din legea citată, imobilele preluate în mod abuziv se restituie de regulă în natură.
Potrivit art. 2 lit. d) din aceeaşi lege se stabileşte că prin imobile preluare în mod abuziv se înţelege imobilele preluate de stat ca fiind considerate abandonate în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel că imobilul, teren în litigiu, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, a fost preluat abuziv şi este supus restituirii în natură dacă acest lucru este posibil. Dispoziţiile art. 2.4 din HG 498/2003 nu contrazic prevederile Legii nr. 10/2001 şi nu pot conduce la o altă concluzie.
În cauză s-a dovedit calitatea de moştenitori a reclamanţilor deci calitatea de persoane îndreptăţite, precum şi identitatea dintre terenul preluat de stat şi cel solicitat, în baza probelor administrate în faţa instanţei de fond şi de apel.
În consecinţă instanţele au aplicat corect prevederile legale (Legea nr. 10/2001) la situaţia de fapt stabilită pe bază de probe.
Reclamanţii au urmat procedura administrativă impusă de Legea nr. 10/2001.
Faptul că recurenta nu a răspuns la „notificare" în termenul legal nu conduce la prematuritatea acţiunii reclamanţilor, legea deschizând calea sesizării instanţei de judecată după trecerea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1), în temeiul art. 24 alin. (8).
Este adevărat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai este posibil a se revendica un imobil ce face obiectul acestei legi pe calea dreptului comun, numai că reclamanţii prin acţiunea precizată au invocat prevederile legii speciale şi nu normele de drept comun (codul civil).
În conformitate cu prevederile legii speciale (nr. 10/2001) calitate procesuală pasivă o are unitatea deţinătoare (adică recurenta) şi nu Statul Român, aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Faţă de cele arătate se constată că nu sunt aplicabile motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A. A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 138/A din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Obligă pe recurentă la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către G.C., G.M., H.A.E., M.C. şi 10.000.000 lei către N.A., N.D., S.E.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Civil. încheiere de declinare... → |
|---|
