ICCJ. Decizia nr. 8848/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8848
Dosar nr. 8005/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 mai 2004, G.E. cerut, în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, stabilirea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru un teren în suprafaţă de 459,50 mp situat în municipiul Bârlad, preluat de stat, în mod abuziv. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru daunele morale ce i le-a pricinuit prin temporizarea soluţionării notificării referitoare la bunul solicitat.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 1608 din 16 noiembrie 2004, a admis acţiunea în sensul constatării dreptului reclamantului la despăgubiri băneşti determinate potrivit art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 10/2001. Totodată, s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului referitor la daunele morale solicitate.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2005, a admis apelul pârâtului şi a respins acţiunea, cu motivarea că, în speţă, fiind vorba de o procedură administrativă nefinalizată, litigiul izvorât din temporizarea sau refuzul de finalizare a acestei proceduri, este de competenţa contenciosului administrativ (şi nu a instanţei civile).
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs invocând nelegalitatea respingerii acţiunii dedusă din greşita determinare a instanţei competente procesual să soluţioneze litigiile izvorâte din trecerea unităţilor obligate să răspundă la notificările prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat.
Pretenţiile reclamantului au fost întemeiate pe existenţa unui drept de proprietate care, fiind de natură patrimonială, este un drept civil. În caz de contestare, protecţia judiciară a acestui drept nu poate fi asigurată, în accepţiunea jurisprudenţei CEDO, decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicţiei, fiind indiscutabil că jurisdicţiile administrative (inclusiv instanţele de contencios administrativ) nu pot realiza un examen complet al măsurilor care ating un drept cu caracter civil. Ca urmare, plecând de la ideea că cel îndreptăţit potrivit Legii nr. 10/2001 dobândeşte ex lege un drept subiectiv civil patrimonial (şi nu un drept subiectiv administrativ), că dispoziţiile (deciziile) privind imobilele aflate sub incidenţa acestei legi sunt acte juridice civile, fără doar şi poate competenţa procesuală de soluţionare a litigiilor referitoare la un asemenea drept este de natură pur civilă (şi nu specifică contenciosului administrativ). Pe verticală, competenţa aparţine tribunalului. Acest lucru deoarece litigiul poartă asupra unei proceduri prealabile, supusă de Legea nr. 10/2001, esenţialmente necontencioasă, dar obligatorie potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ.
Întrucât o asemenea procedură (prealabilă) se constituie într-o condiţie eliminatorie pentru sesizarea tribunalului competent să judece acţiunile principale prevăzute de Legea nr. 10/2001, logic şi firesc, pentru raţiuni de simetrie procesuală, litigiile izvorâte din temporizarea ori refuzul de finalizare a acestei proceduri sunt de atributul aceleiaşi instanţe (competentă să judece acţiunea principală).
Aşa fiind, soluţia din apel se verifică a fi nelegală considerent pentru care se impune a fi reformată în sensul păstrării sentinţei de admitere a acţiunii şi obligării pârâtului ca, în baza Legii nr. 10/2001, să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 145 din 25 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată, schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1608 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Vaslui, în sensul că păstrează soluţia de admitere a acţiunii, obligă pârâtul primarul municipiului Bârlad să emită dispoziţie privind acordarea măsurilor reparatorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8877/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8845/2005. Civil → |
|---|
