ICCJ. Decizia nr. 8913/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 8572 din 6 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanții M.M. și M.M.L. împotriva pârâtului V.R.A.; a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 54,57 mp ocupat de acesta, conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din sentință; a constatat că proprietățile părților sunt limitrofe și a stabilit linia de hotar dintre acestea pe aliniamentul B-C, așa cum este evidențiat cu linia albastră în anexa la raportul de expertiză; a obligat pârâtul la plata sumei de 1.292.375 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, formulând critici asupra netemeiniciei hotărârii.
Tribunalul Timiș investit cu soluționarea apelului, prin decizia civilă nr. 494/A din 15 decembrie 2004, a constatat că în mod greșit a fost înaintat apelul acestei instanțe deoarece, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 2 C. proc. civ., soluționarea apelurilor formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță sunt de competența curților de apel. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Curtea de Apel Timișoara, la termenul din 9 februarie 2005, verificându-și competența, a pus în discuția părților calificarea căii de atac, în raport de care a constatat că este recurs și nu apel. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul cauzei, având ca petit și acțiune în revendicare a unei suprafețe de 60mp, este evaluabil în bani și are o valoare mai mică de 1 miliard lei. în raport cu dispozițiile art. 2821C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, cum este și cazul în speță, nu sunt supuse apelului, ci numai recursului.
Prin decizia civilă nr. 279 din 9 februarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, în raport de considerentele menționate, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Timiș, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ. (alineat introdus prin Legea nr. 195/2004 ), care prevede că, în situațiile în care "încheierile sau hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză".
Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 504/R pronunțată la 10 mai 2005, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea apelului, a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de competență în speță.
Pentru a decide astfel și a da o nouă calificare căii de atac, apel nu recurs, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: capătul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie grănițuirea și nu revendicarea; pe cale de consecință nu este o acțiune al cărei obiect este evaluabil în bani, valoarea acestuia urmând a determina calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond; ca argument care pledează în favoarea acestei interpretări îl constituie prevederile art. 3 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Soluționarea recursului este de competența Tribunalului Timiș, pentru cele ce succed.
Tribunalul Timiș, care a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs, a dat o interpretare cel puțin "originală" în stabilirea capătul principal al cererii și cererea accesorie din prezenta cauză. Argumentul care, în opinia instanței, ar pleda în favoarea susținerilor sale în ceea ce privește calificarea căii de atac, este art. 3, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, interpretare care, în opinia noastră, este fundamental greșită.
în mod corect Curtea de Apel Timișoara a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel deoarece, obiectul cauzei, având ca petit și acțiune în revendicare a unei suprafețe de teren de 60 mp, este evaluabil în bani și are o valoare mai mică de 1 miliard lei. Potrivit dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, cum este și cazul în speță, nu sunt supuse apelului, ci numai recursului.
Art. 299 alin. (3) C. proc. civ. (alineat introdus prin actul normativ sus menționat), prevede că, în situațiile în care "încheierile și hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză".
Față de cele ce preced, Curtea a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Timiș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8920/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8897/2005. Civil → |
|---|
