ICCJ. Decizia nr. 8928/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta Z.A. a contestat dispoziția nr. 2939 din 13 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Bacău, solicitând desființarea acesteia.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin notificarea înregistrată sub nr. 2590/2001 a solicitat, în calitate de succesor legal după autorii săi comuni H.F. și H.S., restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, în suprafață de 333 mp teren și plata de despăgubiri pentru construcțiile ce au fost demolate. Prin dispoziția atacată, Primăria Municipiului Bacău, în calitate de unitate deținătoare, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că terenul face parte din domeniul public.
Reclamanta a mai arătat în motivarea contestației că, imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 111/1951, conform sentinței civile nr. 3491 din 7 octombrie 1964 și că pârâta a făcut mențiunea în dispoziția nr. 2939/2002, că terenul fosta proprietate a autorilor săi este în suprafață de 160 mp, deși s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că soții H.S. și F. au avut o suprafață totală de teren construit și neconstruit de 333 mp, așa încât se impune modificarea dispoziției în acest sens. De asemenea, s-a precizat și faptul că terenul este liber de construcții, iar pârâta nu a arătat în cuprinsul dispoziției, care este actul sau norma juridică în temeiul cărora bunul a devenit domeniu public, așa încât se impune restituirea acestuia în natură, în conformitate cu dispozițiile art. 1, 7 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 91 din 17 februarie 2003, a respins ca nefondată acțiunea, reținând, în esență, că din conținutul notificării nu rezultă ce suprafață de teren s-a solicitat și că, în această situație, pârâta s-a pronunțat în baza actelor anexate notificării, din care rezultă o suprafață de 160 mp teren.
Instanța de fond a mai arătat, în considerentele sentinței și faptul că petenta nu a produs dovezi din care să rezulte că terenul este liber și nu face parte din domeniul public.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Z.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că terenul în litigiu este liber de construcții și nu era în domeniul public la data formulării cererii de restituire.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 155 din 26 februarie 2004, a admis ca fondat apelul și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2939 din 13 noiembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Bacău și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 319 mp teren, identificat în schițele anexe la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.L.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că suprafața de teren ce a fost confiscată de la părinții reclamantei depășea 300 mp, iar potrivit raportului de expertiză tehnică topo, a fost identificată o suprafață liberă de 319 mp ce poate fi restituită în natură. De asemenea, s-a mai reținut că imobilul, fiind preluat abuziv urmează a fi considerat ca fiind preluat fără titlu valabil, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și se impune restituirea acestuia în natură, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Primăria Municipiului Bacău, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că, deși imobilul în litigiu se încadrează în prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între situația invocată și abandonul proprietății.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta a arătat că cererea reclamantei de restituire a unei suprafețe de teren de 333 mp este nefondată, față de actele depuse la dosarul cauzei, din care reiese că statul a preluat un imobil de 160 mp teren, din care 143 mp construiți și 17 mp curte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, text invocat de recurentă, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv, în sensul legii, imobilele preluate de stat, fiind considerate abandonate, în baza unei hotărâri judecătorești, în perioada 1945-1989.
în speță, prin sentința civilă nr. 3491 din 7 octombrie 1961 a Tribunalului Popular Bacău, imobilul din Bacău, compus din clădiri și teren a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind considerat abandonat de proprietarii săi, despre care se face mențiunea că au plecat în străinătate, fiind de ednie evrei.
Codul civil și Constituția din 1948, în vigoare la acea dată, recunoșteau și garantau proprietatea particulară, așa încât trecerea bunului în litigiu în patrimoniul statului prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 111/1951, considerându-se a fi abandonat, cu ignorarea caracterului perpetuu al proprietății, reprezintă un abuz, iar hotărârea judecătorească pronunțată în acest context nu constituie un titlu valabil de preluare a imobilului.
Prin urmare, imobilului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, preluarea acestuia fiind abuzivă în înțelesul Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare în speța de față, a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa încât sunt neîntemeiate criticile formulate în primul motiv de recurs.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât din analizarea și coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei reiese că, la data trecerii abuzive în proprietatea statului, imobilul proprietatea soților H., avea o suprafață totală de 333 mp.
De altfel, chiar în schița imobilului, întocmită de I.L.L. Bacău la momentul preluării bunului în administrare, este evidențiată o suprafață de 333 mp teren, din care 173 mp ocupați de construcții (fila nr.12 din dos. nr. 24/2003 al Tribunalului Bacău).
în același sens sunt și concluziile ce se desprind din raportul de expertiză și suplimentul la acesta, împreună cu schițele anexe, ce evidențiază suprafața de teren a imobilului la data preluării acestuia în proprietatea statului (333 mp) și la data efectuării expertizei, respectiv 319 mp teren liber de construcții, ce poate fi restituit în natură (filele 27-29 și 33-35 din dos. nr. 1614/2003 al Curții de Apel Bacău).
Totodată, este de reținut și faptul că, pârâta Primăria Municipiului Bacău, în calitate de deținătoare a bunului, a motivat respingerea cererii de restituire a imobilului în natură, formulată de reclamanta Z.A. prin notificarea nr. 2590/2001, cu argumentul că acesta face parte din domeniul public. însă, susținerile formulate în recurs nu vizează aspectul invocat și nu critică hotărârea atacată nici sub aspectul restituirii bunului în natură, pârâta rezumându-se la a arăta că titlul de proprietate al statului este valabil și că suprafața ce a fost preluată de la autorii reclamantei a fost mai mică decât cea restituită potrivit dispoziției instanței de apel.
Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8927/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8923/2005. Civil → |
|---|
