ICCJ. Decizia nr. 893/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 18 decembrie 2003 reclamantul D.V.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. obligarea pârâtei la emiterea deciziei motivate privind notificarea nr. 30335.04.2001 prin care, în temeiul art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri pentru suprafața de teren de 2730 mp și pentru construcțiile demolate în Ploiești, cu obligarea de 1 milion ROL pe zi de întârziere calculat de la data la care era obligat să răspundă conform legii.
învestit cu soluționarea cererii mai sus arătată și înregistrată sub nr. 16441, Judecătoria sectorului 1 prin sentința civilă nr. 4756 din 24 iunie 2004, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta la emiterea deciziei motivată; a respins capătul de cerere referitor la daunele materiale și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța, prin motivarea hotărârii, că pârâta avea obligația potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție, obligație ce nu a fost respectată.
Cererea referitoare la plata daunelor materiale a fost respinsă față de dispozițiile art. 5802și art. 5803C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia civilă nr. 1721 din 15 decembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reiterându-se considerentele avute în vedere de prima instanță.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta-pârâtă, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârile au fost date cu încălcarea dispozițiilor de competența stabilite de Legea nr. 10/2001 și că, pe fondul cauzei, au fost încălcate dispozițiile art. 22 din același act normativ.
înalta Curte, deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține cele ce succed.
Reclamantul a notificat recurenta-intimată la 5 aprilie 2001 prin intermediul executorului judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 din lege, persoana îndreptățită își poate realiza acest drept prin intermediul instanței competente, tribunalul.
Cum în prezenta cauză cererea a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, înalta Curte, constatând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul declarat.
Drept consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. decizia pronunțată în apel a fost casată, iar apelul declarat de A.V.A.S. a fost admis. în baza dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a fost anulată sentința judecătoriei iar cauza a fost trimisă Tribunalului București spre competentă soluționare în primă instanță.
Cu ocazia rejudecării celelalte motive de recurs invocate vor fi analizate ca apărări de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7419/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8921/2005. Civil → |
|---|
