ICCJ. Decizia nr. 8936/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8936
Dosar nr. 8357/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea A.N.C.M. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 698 din 22 aprilie 2004, emisă de primarul oraşului Măcin, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 81 din 2 august 2001, având ca obiect cererea de restituire în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în oraşul Măcin ce au fost sediile fostei cooperative U. Măcin.
Prin sentinţa civilă nr. 1975 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Tulcea a fost respinsă contestaţia, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că notificarea nu a fost însoţită de acte doveditoare, în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, privind dreptul de proprietate al contestatoarei asupra imobilelor a căror restituire a solicitat-o.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 372/C din 21 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs contestatoarea, încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că din înscrisurile pe care le-a depus la dosar rezultă că imobilele revendicate au fost proprietatea sa, au fost preluate abuziv prin transformarea cooperativei meşteşugăreşti U. din Măcin în întreprindere a industriei locale de stat şi că alte înscrisuri doveditoare nu se puteau afla decât în posesia intimatei, căreia nu i-au fost solicitate.
Recursul este nefondat.
În cuprinsul notificării formulate de contestatoare nu au fost individualizate imobilele din localitatea Măcin pe care le-a revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, ci doar a precizat că au fost transformate abuziv de stat, prin H.C.M. nr. 1594 din 4 noiembrie 1959, din cooperative meşteşugăreşti, în unităţi productive de stat.
Nici unul din înscrisurile anexate notificării, la care se referă recurenta (filele 24-104 din dosarul instanţei de fond), nu fac dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor pe care nu a fost în măsură să le individualizeze.
În ipoteza în care recurenta avea cunoştinţă că în posesia intimatei se află alte înscrisuri doveditoare privind dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate, trebuia să solicite instanţei să o oblige pe aceasta să le depună la dosar, iar în lipsa unei atare cereri nu-i poate fi reproşată instanţei lipsa de rol activ.
De altfel, conform art. 22( devenit art. 23) din Legea nr. 10/2001, obligaţia depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate revine persoanei care a formulat notificarea.
În atare situaţie se constată că soluţia pronunţată de instanţa de apel, de confirmare a sentinţei tribunalului, este legală.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 372/C din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8980/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8929/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
