ICCJ. Decizia nr. 8935/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8935
Dosar nr. 7928/200.
Şedinţa publică din 7 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2004, la Tribunalul Harghita, reclamantul, G.B. a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziţia nr. 1563 emisă la 9 august 2004 de Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc şi în consecinţă pârâtul să fie obligat să plătească reclamantului despăgubiri băneşti „curente" în sumă de 18.518,07 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1118 din 10 noiembrie 2004, a admis cererea formulată de reclamant, a anulat în parte dispoziţia nr. 1563 din 9 august 2004 a Primarului Municipiului Miercurea Ciuc şi a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de despăgubiri curente în sumă de 18.518,07 dolari SUA sau echivalentul în lei la data achitării de către pârâtă, pe seama reclamantului. Pârâta a fost obligată să plătească pe seama reclamantului suma de mai sus.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, cererea reclamantului de a i se acorda despăgubiri băneşti este întemeiată.
Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 139/A din 17 martie 2005, a admis apelul declarat de pârâta Primăria Miercurea Ciuc, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi în consecinţă a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
În considerentele deciziei s-a arătat că dispoziţia organului local al administraţiei publice a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii numai în condiţiile prevăzute în art. 9 şi art. 11 din legea respectivă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece i se cuvin despăgubiri băneşti şi nu acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Imobilul pentru care, în cauză, s-au solicitat măsuri reparatorii a fost proprietatea reclamantului aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară ( fila 10). Prin Decretul nr. 113/1972, imobilul, constând într-un teren de 1056 mp pe care se afla edificată o construcţie ( casă de locuit) de 107 mp, a fost expropriat în scopul construirii unor blocuri locuinţe, a unei grădiniţe şi a unei şcoli în Miercurea Ciuc ( filele 8-9 ). Construcţia a fost demolată, iar pe teren s-au ridicat construcţiile autorizate, pentru care se dispusese exproprierea.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Preluarea imobilului menţionat de reclamant în cererea de chemare în judecată s-a făcut în mod abuziv, aşa cum a fost definită această preluare prin Legea nr. 10/2001.
În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001, în echivalent pentru întregul imobil.
Restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, aşa cum s-a prevăzut prin art. 11 alin. (9) şi art. 9 alin. (2) din legea menţionată.
Imobilul expropriat a avut destinaţia de locuinţă şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, aşa încât, prin dispoziţia nr.1563/2004 emisă de Tribunalul Municipiului Miercurea Ciuc, s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 9 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, cum judicios s-a argumentat prin Decizia instanţei de apel.
Situaţia în care este posibilă acordarea unor despăgubiri băneşti, reglementată prin art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi menţionată de reclamant prin recursul declarat nu se referă la imobilele cu destinaţia de locuinţe expropriate şi apoi demolate, ci la alte cazuri în care restituirea în natură nu este posibilă.
Decizia instanţei de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 139/A din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10143/2005. Civil. Drept de autor - drepturi... → |
|---|
