ICCJ. Decizia nr. 9110/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9110
Dosar nr. 1041/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 819 din 27 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, în consecinţă s-a respins acţiunea principală formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâţii Muzeul Naţional de Artă al României, Ministerul Finanţelor Publice şi intervenientul-pârât Ministerul Culturii şi cultelor.
S-a reţinut că bunurile revendicate au fost confiscate prin procesul verbal din 15 septembrie 1986, măsura luată fiind definitivă iar faţă de aceste efecte ale procesului verbal bunurile au intrat în proprietatea statului şi pe cale de consecinţă, dreptul de proprietate al autorilor reclamantei s-a stins, aceştia neavând în patrimoniu acest drept pentru a-l transmite reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 515 din 12 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.A. împotriva sentinţei civilenr. 819 din 27 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, a respins şi excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi a informităţii apelului, ridicate de pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut de asemeni că bunurile fiind confiscate şi măsura definitivă, au intrat în proprietatea statului, iar dreptul de proprietate al autorilor reclamantei s-a stins, astfel că la decesul acestora, dreptul respectiv nu s-a mai transmis reclamantei.
În ce priveşte excepţiile invocate, s-a apreciat că acestea nu sunt fondate, cererea de apel cuprinzând toate cerinţele prevăzute de art. 287 alin. (1) şi art. 112 C. proc. civ. iar bunurile care formează obiectul acţiunii se află în posesia pârâtului Muzeul Naţional de Artă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând în esenţă hotărârea pentru modul greşit în care a fost soluţionată, astfel, excepţia privind lipsa calităţii procesuale active.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează:
Acţiunea de faţă a avut ca obiect obligarea pârâţilor de a restitui reclamantei, ca moştenitoare a părinţilor săi, o serie de bunuri mobile-obiecte de artă decorative-care au fost preluate abuziv, prin confiscare, în aplicarea Legii nr. 18/1968 respectiv a Legii nr. 63/1974.
Evident, cererea a fost formulată astfel în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari, antecesorii reclamantei.
Aşa fiind, este de reţinut că, raportat la prevederile art. 65 şi urm. C. proc. civ., obiectul transmisiunii succesorale îl formează, de principiu patrimoniul celui decedat, ca universalitate juridică, cuprinzând, printre altele totalitatea drepturilor cu conţinut patrimonial aparţinând defunctului, printre acestea aflându-se desigur şi acţiunile patrimoniale în justiţie.
Aşadar, în speţă, tocmai din acest punct de vedere trebuia analizată excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu referire deci la existenţa sau nu a dreptului procesual la acţiune, drept care, faţă de cele arătate, există.
Nu mai puţin, trebuie observat, că toate chestiunile reţinute prin hotărârea atacată în sprijinul soluţiei date astfel privind caracterul definitiv al procesului verbal de contravenţie, în temeiul căruia bunurile au fost confiscate, trecând ca atare în proprietatea statului, ţin mai degrabă de fondul dreptului dedus judecăţii şi nu de existenţa dreptului la acţiune în persoana reclamantei ca moştenitoare a fostului proprietar.
Faţă de cele arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri şi a se trimite cauza primei instanţe pentru o nouă judecată pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva deciziei nr. 515/A din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează această decizie precum şi sentinţa nr. 819 din 27 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9033/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9010/2005. Civil → |
|---|
