ICCJ. Decizia nr. 9277/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9277
Dosar nr. 9563/2005
Şedinţa de la 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.A.I. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Zalău şi a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1936 din 15 iunie 2004 a Primarului municipiului Zalău.
Prin acţiune se mai arată că în anul 1974 Primăria s-a obligat să îl despăgubească cu un alt imobil (teren şi clădire) pentru un imobil preluat de stat şi înscris în C.F. top 592/1. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar suma propusă prin dispoziţia atacată nu corespunde valorii reale.
Tribunalul Sălaj, prin sentinţa civilă nr. 1692 din 1 noiembrie 2004 a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Instanţa a reţinut că dispoziţia nr. 1936 din 15 iunie 2004 emisă de Primarul municipiului Zalău este în concordanţă cu prevederile legale aplicabile (art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor de aplicare) imobilul, teren şi construcţie, a fost expropriat, restituirea în natură nu mai este posibilă, pentru construcţie au fost primite despăgubiri conform prevederilor legale atunci în vigoare, iar pentru teren comisia internă a făcut o apreciere corectă a valorii acestuia.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 520 din 6 mai 2005 a admis apelul declarat de S.A.I. a schimbat sentinţa instanţei de fond în tot, în sensul că a admis plângerea formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. 1936 din 15 iunie 2004 emisă de Primăria municipiului Zalău pe care o anulează şi stabileşte că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în cuantum de 769.865.301 lei, sub formă de despăgubiri băneşti.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru teren şi construcţie. Pentru aceasta din urmă despăgubirea a primit-o tatăl reclamantului. Astfel că măsurile reparatorii trebuiesc stabilite pentru întregul imobil (construcţie şi teren). Acestea trebuiesc stabilite în bani conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Zalău prin Primar, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că pentru construcţia expropriată în anul 1974 au fost acordate despăgubiri calculate conform actelor normative atunci în vigoare, deci cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În ce priveşte terenul s-a acordat suma de 96.519.150 lei care este mai mare decât cea stabilită prin expertiza prezentată de reclamant. Prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speţă. Fiind vorba de un imobil expropriat sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 11 din actul normativ citat. Faptul că tatăl reclamantului a ridicat suma de bani cuvenită drept despăgubire nu echivalează cu neplata acesteia.
Recursul se priveşte ca fondat.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În speţă, Curtea de Apel Cluj a dat o astfel de hotărâre.
Prin Decretul de expropriere nr. 170 din 29 august 1974 a fost expropriat de la reclamant un imobil compus din teren în suprafaţă de 250 mp şi construcţie. Aceasta a fost demolată iar terenul utilizat în totalitate. A fost stabilită o despăgubire de 26.371,17 lei pentru construcţie şi 375 lei pentru teren, suma de 26.746,17 lei a fost ridicată de S.J., tatăl reclamantului, la 18 ianuarie 1975. Reclamantul nu a probat că în intervalul 1975, 15 iulie 2004 (data introducerii contestaţiei) a făcut demersuri pentru primirea despăgubirii primită de la tatăl său. Nici prin contestaţie nu reclamă neprimirea despăgubirii ci numai modicitatea acesteia solicitând să i se dea o altă clădire şi teren de aceiaşi valoare sau „să mă despăgubească valoric cu o sumă acceptabilă şi reală".
Problema restituirii în natură sau a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001.
După cum s-a arătat, restituirea în natură nu este posibilă.
Conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Potrivit alin. (6) al aceluiaşi text de lege, valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabilesc potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 stabilesc că pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) (cazul lucrărilor pentru care s-a făcut exproprierea ocupă funcţional întreg terenul afectat) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În consecinţă, în cazul imobilelor expropriate prevederile art. 24 alin. (2) din legea citată, nu sunt aplicabile.
(Textele de lege citate au fost avute în vedere în redactarea în vigoare la data soluţionării litigiului prin hotărârea recurată).
Rezultă din cele arătate că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001, în ce priveşte modul de calcul al măsurilor reparatorii şi acordarea acestora sub formă de despăgubiri băneşti.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârea atacată casată cu consecinţa respingerii apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Zalău, prin Primar împotriva deciziei nr. 520/A din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de S.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Sălaj, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9279/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 924/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
