ICCJ. Decizia nr. 9279/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9279
Dosar nr. 7826/200.
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 27 februarie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul D.G. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva Ministerului Finanţelor Publice. A obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 177.932.908 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, ce se vor actualiza în continuare, până la data plăţii efective. A fost obligat chematul în garanţie să plătească pârâtului sumele de mai sus.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta UM 01810 Moşna.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1297 din 2 iunie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi D.G.F.P. Sibiu în numele chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a susţinut că hotărârile criticate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Instanţele au dat o interpretare şi aplicare greşită a OG nr. 7/1998 şi nu au reţinut că reclamantul a fost disponibilizat şi pensionat în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din OG nr. 7/1998 şi ale art. 15 lit. a) din Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat. Această stare de fapt rezultă din Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MP 329 din 30 martie 2000 privind trecerea în rezervă prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 şi din Decizia de pensionare care atestă că reclamantul beneficiază de pensie de serviciu anticipată pentru activitatea depusă în condiţiile OG nr. 7/1998.
Aceste temeiuri trebuiau coroborate cu alte dispoziţii legale incidente în cauză şi anume:
- art. 5 din OG nr. 7/1998 conform căruia în sensul art. 1 din ordonanţă se consideră indisponibilizaţi din oficiu maiştrii şi subofiţerii trecuţi în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1999 privind statutul cadrelor militare;
- art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ dispune că în perioada de restructurare a armatei ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot cere trecerea în rezervă cu drept de pensie înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege, astfel: a) cu drept de pensie militară de serviciu cu vechime integrală, personalul militar care are o vechime în serviciu de minim 30 de ani bărbaţii şi 25 de ani femeile;
- art. 6 alin. (3) din OG nr. 7/1998 stipulează că prevederile Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare, cu modificările ulterioare, referitoare la stabilirea, plata, suspendarea sau încetarea plăţii pensiilor şi ale Legii nr. 80/1995 se aplică şi personalului militar trecut în rezervă în condiţiile art. 1 şi art. 2;
- art. 15 din Decretul nr. 214/1977 menţionează că militarii din cadrele militare care nu au vechimea şi vârsta necesare pentru obţinerea pensiei de serviciu cu vechime integrală, beneficiază de pensie de serviciu cu vechime incompletă dacă au la data ieşirii din cadrele permanente cel puţin 25 de ani de vechime în serviciu, din care 15 ani efectiv ca militar, şi se află în una din următoarele situaţii: a) au împlinit vârsta de 50 de ani şi sunt trecuţi în rezervă ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad ... sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a unor funcţii din statele de organizare.
Coroborând aceste prevederi legale cu vârsta reclamantului (55 de ani) rezultă că acesta a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, situaţie ce reprezintă una din condiţiile impuse de dispoziţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 pentru scutirea de impozit a plăţilor compensatorii şi/sau ajutoarelor la trecerea în rezervă.
Întrucât nu este îndeplinită cea de a doua condiţie, respectiv aceea ca atari venituri să fi fost calculate pe baza soldei lunare nete, scutirea de impozit este inaplicabilă pe acest temei.
Pe de altă parte, instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 5 lit. a) şi art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999. Astfel, scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit. f) nu se aplică reclamantului, dar nu pentru motivul că scutirea se aplică numai cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, ci pentru faptul că scutirea de impozit prevăzută operează pentru ajutoarele şi plăţile compensatorii stabilite în raport de solda lunară netă, în timp ce, în speţă, ajutorul a fost calculat în raport cu solda lunară brută.
Din interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă rezultă că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 şi plăţile compensatorii calculate în raport cu solda lunară brută, acordate militarilor care au trecut în rezervă după ianuarie 2000 sunt supuse impozitării şi cum instanţele au hotărât în cauză altfel, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi în fond, respingerea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1297 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia şi a sentinţei civile nr. 132 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, pe care le casează şi, în fond, respinge acţiunea reclamantului precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Conform art. 4042 C. proc. civ., dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele de bani încasate în temeiul hotărârilor judecătoreşti desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9277/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
