ICCJ. Decizia nr. 9355/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9355
Dosar nr. 2858/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 4118/Civ din 8 decembrie 2004 a Curţii de apel Craiova au fost respinse apelurile declarate de Consiliul local Radomireşti prin primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi DGFP a judeţului Olt împotriva sentinţei civile nr. 448 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Olt, sentinţă potrivit căreia s-a admis contestaţia reclamanţilor P.V., O.L. şi G.D., s-a anulat Dispoziţia nr. 15 din 14 iulie 2004 a Primarului Radomireşti şi a stabilit ca valoare măsura reparatorie de 888.357.000 lei.
S-a reţinut că iniţial, la 19 februarie 2003 Primăria Radomireşti a emis dispoziţia prin care s-a propus o măsură reparatorie, prin echivalent, suma de 888.357.000 lei, pentru ca, ulterior, să ajungă nejustificat la suma de 124.691.232 lei, în care să se cuprindă instalaţiile şi utilajele morii.
S-a avut în vedere că pentru prima propunere a existat un acord în cadrul negocierilor.
S-a mai ţinut cont că imobilul preluat de stat a fost moară ţărănească, menţionându-se utilajele aferente, imobil care nu mai există în integralitate şi care în baza Legii nr. 119/1948 a fost preluat abuziv.
S-a apreciat că imobilul s-a inclus în cerinţele art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 coordonatele art. 6 alin. (1) din aceeaşi lege.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Olt din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care arată că au fost acordate măsuri reparatorii pentru utilajele morii care n-au fost pretinse de petenţi prin notificare.
Totodată consideră că nu se pot acorda măsuri reperatorii pentru utilajele morii deoarece acestea n-au fost înlocuite, casate sau distruse, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 6 alin. (2) Legea nr. 10/2001, situaţie însemnând că restituirea acestor utilaje este condiţionată de existenţa lor la data intrării în vigoare a legii.
În acest context, apreciază că s-a acordat raportului de expertiză o forţă probantă definitorie.
Cu alte cuvinte, recurenta apreciază că era necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare, la data intrării în vigoare a legii şi să nu fi fost casat la aceeaşi dată.
Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanţa s-a pronunţat în limita cererii deduse judecăţii, validând prima dispoziţie emisă Primăria locală, nefiind admisibil ca, printr-o revocare, intimata să emită o a doua dispoziţie, având acelaşi obiect.
De aceea, instanţa a anulat legal ultima decizie a primarului.
De altfel, instanţa n-a făcut decât să aplice Legea nr. 10/2001, când a statuat asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, faţă de faptul preluării abuzive a morii, ca obiect al naţionalizării conform Legii nr. 119/1948. Se înţelege că fiind naţionalizată, moara era în funcţiune, cu utilajele aferente, aşa cum rezultă din procesul de preluare a acestui imobil funcţional, mod în care, corespunzător, a fost evaluată.
Întrucât nu sunt întrunite condiţiile pct. 6 şi 9 din art. 304 C. proc. civ. urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 4118 din 8 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9363/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3681/2005. Civil. Obligaţia de a face. Recurs → |
|---|
