ICCJ. Decizia nr. 9359/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9359
Dosar nr. 3285/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia civilă 120/A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul apelantei pârâte Primăria municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 593 din 16 septembrie 2004 a Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţă potrivit căreia s-a admis în parte acţiunea, iar pârâta a fost obligată să emită dispoziţia 1097/2003 prin care să se stabilească în echivalent pentru reclamantă, pentru teren, conform notificării 4426/2001.
În motivarea deciziei sale, instanţa de apel a statuat că primăria are calitate procesuală pasivă, câtă vreme primarul, emitentul deciziei, reprezintă municipalitatea.
S-a mai ţinut cont că, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul în speţă nu ar intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi ar fi aplicabil art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, însă dispoziţiile legale au în vedere situaţia proprietarilor de construcţii care au în folosinţă terenul.
S-a reţinut în cauză, în privinţa construcţiei, că aceasta nu mai există, iar pentru teren nu se exercită folosinţa asupra acestuia, câtă vreme el aparţine altui titular.
Împotriva susnumitei decizii a instanţei de apel, a declarat recurs recurentul Municipiul Bucureşti prin Primar general care, invocând pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., susţine că art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, că s-a încălcat această lege.
În acest context recurentul arată că petenta-contestatoare avea doar un drept de folosinţă şi nu de proprietate pentru că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, conform Legii nr. 58/1974, nefiind o preluare abuzivă.
Consideră că în cauză terenul a fost în posesia intimatei pe perioada existenţei construcţiei, construcţie ce în momentul de faţă nu există, situaţie în care apreciază că este nefondată cererea de despăgubiri, întrucât, prin inexistenţa construcţiei, proprietarul pierde posesia terenului.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru următoarele raţiuni:
În situaţia în care terenul a trecut la stat, prin efectul legii, respectiv Legea nr. 58/1974, iar construcţia proprietatea intimatei a fost demolată, urmează ca pentru terenul dat în folosinţă numai pe perioada existenţei construcţiei, nu are a se reconsidera ca fiind proprietatea intimatei-contestatoare.
Or, numai în condiţia în care exista proprietatea construcţiei, putea subzista proprietate şi pentru terenul dat în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în baza art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, iar, legea amintită este exceptată de art. 8 de la aplicabilitatea Legii nr. 10/2001.
În speţă, însă, construcţia fiind demolată, nu se mai poate exercita posesia asupra terenului, ce a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, astfel că acesta şi numai el nu poate fi revendicat pe baza Legii nr. 10/2001, ca fiind preluat abuziv de stat.
De drept, intimata-contestatoare ar fi fost îndrituită în sensul Legii nr. 10/2001 la despăgubiri în urma demolării construcţiei; or, aceasta nu şi-a exercitat calea de atac a apelului împotriva soluţiei date la fond, unde i s-a admis în parte cererea de obligare la emiterea deciziei privind despăgubirile pentru teren şi nu şi pentru construcţii, în legătură cu care s-a cerut prin acţiune o diferenţă de valoare. Or, nefăcând apel, urmează că nici măcar pentru o astfel de diferenţă nu se poate promova cererea sa.
Aşadar, cum n-a fost aplicată corect legea la situaţia de fapt corect reţinută, fiind o condiţie pusă de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 314 C. proc. civ., se va casa hotărârea atacată dar şi sentinţa, urmând ca, pe fond, pentru argumentele prezentate, să se respingă contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 120/A din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 593 din 16 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar pe fond respinge ca neîntemeiată contestaţia introdusă de B.E. împotriva Dispoziţiei nr. 1097 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul general al Municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9374/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9363/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
