ICCJ. Decizia nr. 9363/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9363
Dosar nr. 8231/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 972 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a respins apelul pârâţilor împotriva sentinţei civile nr. 1523 din 6 decembrie 2004 a Tribunalului Timiş, sentinţă potrivit căreia s-a admis contestaţia contestatorilor S.M., J.V. şi J.A., s-a anulat dispoziţia nr. 1669 din 27 iulie 2004 a Primarului municipiului Timişoara şi a fost obligat intimatul să soluţioneze, în fond, notificarea contestatorilor înregistrată sub nr. 634 din 6 august 2001 privind restituirea imobilului.
Pentru aceasta, instanţa de apel a avut în vedere contradicţia existentă între dispoziţiile art. 1 şi urm. din Legea nr. 10/2001 care consacră caracterul abuziv al tuturor preluărilor de către statul comunist şi dispoziţiile unui act normativ cu forţă juridică inferioară, respectiv art. 1 pct. 4 lit. b) din HG nr. 498/2003.
S-a apreciat că într-un astfel de conflict au prioritate normele juridice incluse în legea specială, Legea nr. 10/2001, iar în spiritul acestei legi s-a dat soluţia, armonizată şi cu principiile statuate în Protocolul nr. 1 privind proprietatea privată, din Convenţia Europeană.
Invocând pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenţii pârâţi arată că în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 625/80 a fostului Consiliu popular judeţean Timiş, s-a aprobat despăgubiri pentru imobilul în litigiu ce a trecut la stat.
Consideră că preluarea n-a fost abuzivă, proprietarul imobilului, fiind îndestulat rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulat rezonabil dacă vindea casa înainte de a părăsi ţara .
Recurenţii mai susţin că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la sumă şi nici n-au condiţionat măsura reparatorie cu plata sumei reactualizate.
Deliberând asupra recursului, el se va respinge ca nefondat întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. Aceasta pentru că, pe de o parte, nu există o denaturare a actului juridic dedus judecăţii; în speţă, dispoziţia primarului a nesocotit, fără temei, pretenţia contestatorilor de restituire în natură, în situaţia în care imobilul a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 223/1974 şi în condiţia în care imobilul există ca atare, fără a mai discuta şi faptul că nu s-a probat asupra valorii despăgubirilor.
De altfel, în contextul prezentat, instanţa a aplicat corect Legea nr. 10/2001, urmând ca, potrivit procedurilor prevăzute în această lege, recurenţii să primească răspuns, pe fond, la notificarea făcută în condiţiile art. 22 din lege, notificare prin care au revendicat în natură imobilul, iar intimata va răspunde, printr-o dispoziţie motivată, potrivit cerinţelor impuse de art. 21 alin. (4) din aceeaşi lege.
Aşadar, nefiind întrunite, condiţiile invocate ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., urmează a se acorda cheltuieli de judecată ce reprezintă onorariul de avocat suportat de intimaţi în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 972 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara să plătească reclamanţilor solidari S.M., J.V. şi J.A. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9359/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9355/2005. Civil → |
|---|
