ICCJ. Decizia nr. 9356/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9356
Dosar nr. 2873/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 15 octombrie 2003 reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Slatina solicitând anularea adresei nr. 5540 din 6 august 2003 emisă de pârâtă, să se constate că a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001 şi să fie obligată pârâta să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 829 mp expropriat prin Decretul nr. 353/1981.
Motivând acţiunea, reclamantul a susţinut că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a solicitat pârâtei în mai multe rânduri restituirea terenului expropriat, dar cererile nu au fost soluţionate, că la 30 iunie 2003 a depus o nouă cerere la pârâtă, la care pârâta i-a comunicat la data de 11 iulie 2003 că are posibilitatea de a cere restituirea prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că la 27 iulie 2003 a depus la executorul judecătoresc o cerere cu acelaşi conţinut ca al cererilor anterioare, iar după primirea ultimei cereri pârâta i-a transmis adresa nr. 5540 din 6 august 2003, prin care i-a comunicat că nu îi poate acorda daune pentru imobilul teren şi construcţie întrucât cererea este ulterioară datei de 14 februarie 2002 prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
În raport cu această stare de fapt, reclamantul a susţinut că pârâta avea obligaţia de a-i rezolva cererea nr. 2484 din 2 martie 2000 în sensul prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât se impune anularea adresei, să se constate că a formulat în termen cerere de retrocedare a terenului şi să fie obligată pârâta să aplice Legea nr. 10/2001 în cazul său.
Acţiunea astfel motivată a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 123 din 16 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă, iar apelul declarat împotriva hotărârii de mai sus de către P.G., soţie supravieţuitoare moştenitoare a reclamantului P.I., decedat la 1 aprilie 2004, a fost respins prin Decizia nr. 2871 din 14 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Amândouă instanţele au reţinut că P.I. a notificat pe pârâtă tardiv, doar la data de 23 iulie 2003, termenul de decădere prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001, împlinindu-se la 14 februarie 2002, fiind lipsite de relevanţă cererile cu acelaşi obiect formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât în mod legal pârâta a refuzat soluţionarea notificării în sensul cerut prin aceasta.
Reclamanta P.G. a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine cele ce succed:
- instanţele nu au dat eficienţă corectă cererilor nr. 5803 din 27 iunie 1990, nr. 5312 din 9 aprilie 1999 şi nr. 2484 din 2 martie 2000, înregistrate la Primăria Slatina, care au ca obiect solicitarea de daune pentru imobilul expropriat, drept conferit şi prin Legea nr. 10/2001, mai ales că în cazul altei persoane, vecină cu reclamanta, care a făcut o cerere asemănătoare la 27 iunie 1990, situaţia a fost rezolvată favorabil;
- notificarea prin intermediul executorului judecătoresc este o măsură birocratică, oamenii de rând neputând-o aprecia corespunzător ca mijloc de realizare a drepturilor lor;
- deşi adresele anterior menţionate fac dovadă suficientă că autorul reclamantei a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, atât în primă instanţă, cât şi în apel s-a solicitat repunerea în termenul legal de notificare, dar instanţele nu s-au pronunţat asupra acestei cereri.
Pentru cele arătate, reclamanta a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat de chiar recurenta că în perioada 14 februarie 2001–14 februarie 2002 autorul său P.I. nu a adresat nici o solicitare pârâtei referitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat.
În asemenea împrejurare, în mod legal instanţele au statuat că în mod corect pârâta nu a rezolvat în fond cererea obiect al notificării tardive, comunicând solicitantului motivul pentru care a procedat astfel.
De asemenea, legal, aceleaşi instanţe au reţinut că sunt lipsite de relevanţă juridică cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri depuse la pârâtă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Într-adevăr, Legea nr. 10/2001 reglementează prin art. 11 situaţia imobilelor expropriate, dar pentru a avea beneficiul acestor măsuri reparatorii persoana îndreptăţită avea obligaţia de neînlăturat de a urma procedura specială prevăzută de art. 21, ceea ce autorul reclamantei nu a făcut.
Susţinerile referitoare la obligaţia notificării sunt o veritabilă critică la lege, care nu poate fi examinată pe calea recursului.
În fine, este real că instanţelor li s-a cerut repunerea în termenul de notificare, ca mijloc de apărare iar instanţele nu s-au pronunţat asupra acestei cereri, ceea ce în principiu constituie caz de casare potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în vigoare la data declarării recursului de faţă.
Acelaşi text legal condiţionează însă cazul de casare de importanţa mijlocului de apărare necercetat, cerând ca acesta să fi fost hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
Ori în concret, s-a cerut repunerea într-un termen de decădere, aşa cum este el definit prin art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ceea ce nu este posibil, termenele de decădere, spre deosebire de cele de prescripţie, nefiind susceptibile de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.
În consecinţă, recursul nu este fondat sub nici unul din motivele invocate, astfel că va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.G. împotriva deciziei nr. 2871 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2005. Civil. Obligaţia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3200/2005. Civil → |
|---|
