ICCJ. Decizia nr. 944/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 944.
Dosar nr. 8072/200.
Şedinţa de la 17 noiembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 noiembrie 2003, reclamanta M.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul J.I. pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să constate că în timpul căsătoriei au dobândit în cote egale bunurile mobile individualizate la pct. a din acţiune, să dispună partajarea acestora prin formarea loturilor cu configuraţia descrisă la pct. 2 din aceeaşi acţiune şi să compenseze cheltuielile de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 642 din 6 iulie 2004, Judecătoria Orăştie a admis acţiunea, a constatat că părţile au achiziţionat în timpul căsătoriei bunuri mobile în valoare de 122.670.000 lei cu o contribuţie egală, a dispus sistarea stării de devălmăşie şi atribuirea bunurilor în două loturi distincte, iar pentru egalizarea acestora l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei o sultă de 46.465.000 lei, a obligat-o pe reclamantă să predea pârâtului bunurile atribuite în lotul acestuia, a constatat că pârâtul are un drept de creanţă în valoare de 78.052.500 lei, reprezentând cota de ½ din îmbunătăţirile aduse imobilului înscris în C.F. Orăştie nr.top 2788/1/27/1 proprietatea reclamantei şi a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul J.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 67/A din 20 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Hunedoara, constatând că potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004 tribunalul judecă apelurile şi cererile având ca obiect împărţeala judiciară.
Pe rolul Tribunalului Timişoara, secţia civilă, cauza a fost înregistrată sub nr.c1277/2005.
Prin Decizia civilă nr.c115/A din 15 aprilie 2005 şi această instanţă apreciind că nu este competentă a soluţiona calea de atac, şi-a declinat, la rându-i competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a se dezinvesti, Tribunalul Hunedoara a apreciat că deşi obiectul acţiunii este partajul, cum, în speţă, valoarea masei partajabilă nu depăşeşte 1 miliard de lei, sentinţa pronunţată de judecătorie, în plină instanţă nu este supusă apelului, ci recursului.
Sesizată a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia, pe calea regulatorului de competenţă, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa de soluţionare a recursului pentru considerentele ce succed:
La data pronunţării sentinţei Judecătoriei Orăştie, 6 iulie 2004, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În consecinţă, procesele având ca obiect pretenţii evaluabile în bani, sub valoarea de 1 miliard de lei, sunt de competenţa judecătoriei în primă instanţă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în reglementarea în vigoare la data pronunţării sentinţei.
Ca atare, judecătoriile aveau plenitudine de competenţă întrucât potrivit textului procedural mai sus invocat judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Potrivit art. 2821 „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind paşii de întreţinere, litigii al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
În consecinţă, partajul ce a constituit obiectul investirii în acţiunea de faţă, are, sub aspectul criteriului valoric al masei de împărţit o valoare inferioară sumei de 1 miliard de lei, astfel că, în speţă, calea de atac a apelului a fost suprimată, prin efectul legii.
Ca atare, calea de atac deschisă pârâtului J.I. este recursul, ci nu apelul, iar soluţionarea acestuia cade în competenţa materială a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acţiunii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 3 C. proc. civ. tribunalele judecă ca instanţe de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute de lege.
Cum în primă instanţă competenţa revine judecătoriei, fiind suprimat apelul, calea de atac este recursul, care se judecă, potrivit art. 299 alin. (3) de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în cauză.
Este ştiut că alin. (3) al art. 299 mai sus evocat, care prevede că, în situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea de cauză" a fost introdus prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 195/2004 care era în vigoare la data pronunţării sentinţei judecătoriei Orăştie.
Concluzionând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte prin regulator de competenţă că recursul declarat de pârâtul J.I. va fi soluţionat de Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa soluţionării recursului declarat de pârâtul J.I. împotriva sentinţei civile nr. 642 din 6 iulie 2004 a Judecătoriei Orăştie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9449/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 9403/2005. Civil → |
|---|
